Ţara Israel, cunoscută şi ca Ţara lui Israel (conform originalului din ebraică, Ereţ Israel, ארץ ישראל) este numele ebraic antic al ţării locuite de evrei înaintea exilului lor. După exilarea multor evrei din populaţia Ţării Israel, romanii, pe atunci cuceritorii Ţării Israel, au schimbat numele acesteia dorind să se piardă semnificaţia independenţei evreieşti.

Romanii au dat teritoriului Ereţ Israel numele de Palestina, în amintirea unui popor antic de origină înrudit probabil cu grecii, filistenii (פלישתים), popor care populase în trecut o bună parte din coasta mediteraneană a Ţării Israel, a construit cinci oraşe şi s-a aflat în conflicte armate cu evreii timp îndelungat. În cele din urmă, filistenii au fost învinşi de evrei şi au dispărut din istorie ca entitate etnică şi lingvistică distinctă.

Monarhia evreiască din Ţara Israel s-a scindat în două, Regatul Iuda (ebr Yehuda) şi Regatul Israel. După răscoala Macabeilor regatul unit evreiesc independent cunoscut ca regatul al Iudeei (Yehuda) s-a restabilit vreme de un secol , între 165 î. Ch. până la cucerirea de către romani şi instituirea regimului procuratorilor romani si redivizarea ţării în 6 d. Ch. Numele statului modern Israel reprezintă reluarea numelui antic, care corespunde şi cu una din principalele denumiri ale evreilor - Fiii lui Israel (Bney Israel) sau Poporul Israel ('Am Israel)