ChristianTour | blog

Am stat putin sa ma gandesc care ar fi “cea mai reusita excursie/sejur” pe care mi-a fost dat sa il traiesc. Sunt multe, dar una anume mi-a umplut inima. Se intampla acum cativa ani, cand eu, sotia si inca doi prieteni am hotarat sa incercam sa facem o excursie “asa cum ne dorea sufletul” – in Grecia. Am ales sa mergem cu masina, pentru a avea toata libestatea de miscare pe care ne-o doream. Itinerariul si obiectivele au fost lasate in grija mea, in calitate de personaj pasionat de istorie, mitologie si alte chestiuni legate de vechea Grecie. Ca atare, am avut libertate deplina, de care m-am si folosit. Am inceput cu o documentare exaustiva, am eliminat “zonele” care nu se incadrau in tema “Grecia Antica”, am hotarat ca datorita timpului limitat (14-15 zile) nu ne vom aventura decat pe continent, urmand ca Delos, Samos, Rodhos, Kos si celelalte delicatese marine grecesti sa le lasam pe alta data. Am bifat pe o harta toate obiectivele “sine qua non”, am facut pregatirile “materiale”, si am purces la drum. 2 familii, o masina, doua corturi (excursie “studenteasca” – bani limitati, campinguri, etc). Multa incredere si voie buna.

Am plecat seara din Romania (la sfaturile unor prieteni – ca sa putem trece Bulgaria noaptea). Drum fara peripetii pana in Salonic (nu ne-am intalnit nici cu Generalul Cinciulescu si nici cu fratele mai mare, Zeciulescu..) Prin Salonic am trecut “in fuga mare”, conform deciziei de a merge strict catre antic. Prima escala a fost in Katerini, unde campam, baie in apele cristaline ale Mediteranei, somn, si dimineata (dupa o alta baie) – strans cortul si glont spre Dion. Caldura ingrozitoare, ii “tarasc” efectiv dupa mine pe prietenii mei, le povestesc despre Alexandru, despre Filip, despre Aristotel. Incerc sa ii fac sa vibreze pe aleile pe care Alexandru primea lectii de la Aristotel, ii pun sa stea in locurile unde s-a luat decizia invadarii Greciei, vizitam templul comandat de Alexandru dupa expeditia din Egipt (dedicat lui Isis), vizitam casa lui Nero (prilej de alte istorii). Plecam extenuati de caldura, ne bucuram de aerul conditionat din masina, si ne indreptam spre Larisa, Lamia (Thermopile) si mai apoi spre Delphi. La plecarea din Dion ii promitem muntelui Olimp ca o sa ii facem o vizita exclusiva.

In drumul spre Delphi trecem prin Arachova, locul de unde se alegea viitoarea  Phytia, ne bucuram de privelistea de “mare in mare” a livezilor de maslini prelungind stralucirea marii din golful Itea, si ne cazam ca de obicei intr-un camping, pe nume – se putea altfel – Apollo. Ne bucuram de apus din satul de linga site-ul arheologic, gustam din bucataria locala la o taverna, si adormim cu gandul la Pythia, Oracol, Sfinx, Cei sapte contra Tebei, Orfeu…

In Delphi e mai racoare, site-ul e absolut magnific, la fel si muzeul (foarte modern, foarte bine organizat). Ne delectam cu imaginea stadionului “suspendat” in stanca, cu metopele reprezentand luptele lui Hercule, cu cei doi Kouroi (splendide reprezentari de arta cicladica), cu vestitul Conducator de Car. (prilej pentru mine sa incep sa povestesc legenda Atreizilor, sa il introduc in scena pe Pelops, pe Tezeu, pe Oenomaos, pe Myrtilos si ale lor istorii. Promit ca o sa le continui la Olympia…).

Mai ramanem o noapte la Delphi, si plecam spre Atena. Dupa ce luam contact cu nebunia din trafic si acei frumosi (a se citi – inconstienti) motociclisti din Atena, reusim sa ne cazam foarte aproape de Acropole, undeva pe Ermou, langa Monastiraki. Aici ne cufundam putin in piata de vechituri, in tavernele Atenei, dedicam o zi intreaga pentru Acropole, ne racorim putin in Gradinile Nationale, asistam la schimbarea garzii, admiram arhitectura neoclasica a Zappeion-ului, privim apusul printre coloanele templului lui Zeus Olimpianul, mergem pe urmele lui Hadrian, acest roman atat de iubitor de grecesc…

[...]Scriu si imi dau seama ca probabil ma indrept intr-o directie gresita. Nu pot sa scriu un roman aici, nu pot sa va plictisesc (sau nu) povestind tot ce s-a intamplat acolo. Fac o promisiune – in functie de comentariile pe care o sa le primesc, o sa continui cu partea 2-a, a 3-a, etc O sa enumar doar un sir de cuvinte, care pentru mine inseamna fiecare cate o pagina pe acest blog. Propylaea (pavata cu marmura neagra pe centru si alba le margini – in imaginatie), Erechteionul, Templul Atenei, Pericle, Templul lui Poseidon de la cap Sunion, orasul lui Pericle/orasul lui Hadrian, muzeul Acropole cu standuri goale de exponate (pentru a pune presiune pe guventul britanic de retrocedare a exponatelor), Teatrul lui Dionysos, al lui Herodes Atticus,… Istmul Corinthic, Acrocorinth, ATICA si Argolida, Epidaurus (cu spledidul amfiteatru, cu medicul/zeu Asclepyos/Esculap – merita vazut un concert aici), Nafplio (prima capitala a Greciei independente), Tolo,  Argos (cu cel mai inalt amfiteatru – se pare acoperit), Tiryns (orasul alb – sursa de inspiratie pentru vestitul Tolkien), Micene (cu toate legendele, cu Troia, cu mormintele lui Atreu, cu poarta  leilor, cu zidurile ciclopice… cu Agamemnon, cu Schliemann… cu Elena, cu legaturile cu Creta si civilizatia minoica, cu taurul…). Mai apoi Tripolis, Kalamata, Sparta (un intermezzo in istoria medievala – cu Mistra si peninsula Mani, cea niciodata cucerita). O zi de relaxare in pesterile din Diros (peste 1 Km de plimbat cu barca in pesterile scufundate…), apoi Olympia, cu gradinile ei, cu Stadionul, cu Templul lui Zeus (si vesnica lui statuie – cel putin in constiinta noastra), Patras, Kalambaka/ Meteora (la insistentele prietenului), Ioanina si cel mai vechi Oracol vestit al antichitatii, cel de la Dodona…

Au fost 15 zile, si ne-am bucurat de fiecare minut.

P.S. Voi reveni…