ChristianTour | blog

Arhiva categoriei «concurs»

Inaugurarile nu se uita!!!

Pai sa va spun de ce. Pentru noi Christian Tour a insemnat inaugurarea calatoriilor in doi. Inainte sa alegem restaurantul si invitatiile pentru nunta, am alergat prin toate agentiile de turism…. pai la ce te gandesti prima oara dupa ce stabilesti data nuntii, luna de miere bineinteles, daca nu chiar….. faci nunta in special pentru luna de miere (aici sotia imi da un ghiont in coaste).  Asadar, luna de miere, asta e subiectul de fapt, putin lipicios dar la fel de lipicioasa a fost si oferta celor de la Christian Tour in 2007. Adevarul e ca n-am crezut de la inceput ca e asa lipicioasa pana n-am facut noi turul agentiilor din oras, in zadar totusi pentru ca ne-am intors tot la partenerii Christian Tour din oras. Apropo suntem din Miercurea Ciuc, un roman si o unguroaica, sot si sotie, fele apa fele viz – cum se zice pe aici. Am intrat in agentie si i-am zis fetei de la birou “Csilla, ar fi bine sa nu dai gres ca tre’ s-o facem bine din prima ca alta sansa n-avem, ne-am hotarat sa fie singura luna de miere, restul vor fi zile dulci”. Amu sa stiti ca rabdare or avut astia cu noi, va inchipuiti ca n-am cazut de acord din prima la destinatie ca doar asa-i sade bine cuplului inca de la inceput. Dar inainte sa ne dam seama ca nu ne putem convinge unul pe altul, fata asta de la agentia partenera Christian Tour ne zice: ” Mai, hai sa vorbim statistic ca asa v-ati inteleg cumva”. Imi zic – ba astia de la Christian Tour sunt si experti in aplanare de conflicte domestice. No bun, zis si facut, ne-a demonstrat fatuca asta ca, statistic vorbind, haiducii care au pornit pe poteca casniciei cu o luna de miere in Grecia au fost foarte multumiti si am fost convinsi de oferta Christian Tour ca pentru a imbina linistea cu dezmatul tineretei, cel mai bun loc este insula Corfu. Bai, extraordinar loc, rupt din rai fratilor. Cum ne place sa si fotografiem ceva istorie si sa ne holbam la niste chestii de le vezi doar la TV, astia de la Christian Tour au tinut cont si de asta si ne-au asigurat ca avem ce vedea acolo. Am mers pe mana lor, mai ales ca au tinut cont ca vrem neaparat o camera cu vedere la mare, fapt pentru care nu s-a lasat fatuca de la birou pana nu a gasit un hotel la a carui poze sa ne holbam ca si cand am vazut Atlandida. Hotelul cu pricina se intituleaza “Pantokrator” – curat, piscina cu vedere la mare, demipensiune, aer conditionat si, neconditionat, vedere la mare fara nici macar sa te dai jos din pat dimineata, toate la cel mai bun pret de pe piata. Am dat avansul si am plecat in graba sa cercetam pe net insula. Nu va zic cat de nerabdatori eram sa vina nunta, sa treaca nunta si sa plecam odata in luna de miere. Dis de dimineata, intr-o zi de marti din august 2007, cu doua ore inaintea decolarii eram catarat pe bagaje in Baneasa unde, din cauza ca Otopeni era in renovare sau asa ceva, era o aglomeratie ca trebuia sa stau cocotat pe bagaje sa localizez cumva agentul de la Christian Tour pentru a ne da ceva hartii de calatorie. La un momentdat vad o fata cu o pancarda Christian Tour care m-a observat facandu-i semn asa ca si-a croit drum pana la noi, ne-a dat hartiile si ne-a asigurat ca acolo ne va intampina negresit ghidul sa ne asigure taxiul pana la hotel. Zis si facut, acolo ne astepta Gabi care era tare preocupata sa ne ajute sa ne simtim bine in luna de miere asa incat ne-a spus c-o putem suna oricand pentru orice. Apai nu credeti ca tre’ sa zica de 2 or, in aceeasi noapte, pe la 23.30 am sunat-o sa intrebam unde putem dantui pentru a sarbatori sosirea, asa ca n-a stat pe ganduri, a venit la hotel cu masina ne-a luat ducandu-ne in Ipsos, o statiune cam cum ar fi Costinesti la patrat in ceea ce priveste cluburi si distractie. Dar inainte de asta, inainte sa ne urcam in taxi pentru a ajunge de la aeroport la hotel, ne zice ghidul ca la receptia hotelului e un roman care ne va ajuta cu orice informatie dar are obiceiul sa surprinda turistii romani, prefacundu-se la inceput ca nu intelege romaneste. I-am facut noi lui – cand ajungem in holul receptiei ii zic sotiei “bine c-am adus si o valiza goala, luam tot ce-i de luat din camera la plecare si uite ce scrumiere faine au aici la receptie, cate una pe zi si facem de-un set”. Receptonerul nostru incepe sa vorbeasca intr-o engleza mai tremurata zicand ca trebuie sa asteptam 15 minute sa termine de curatat camera si pune mana pe valize, chipurile pentru a le muta, iar spre surprinderea lui observa ca ambele sunt grele ca pietrele de moara (sotia cred ca a pus hainele cu tot cu rafturi in valize). D-acum mai linistit ca nu-i nici-o valiza goala receptionerul zice, tot in engleza ca ne conduce in camera baiatul cu bagajele, pe care il indeamna increzator sa ia valizele, spunandu-ne “o scrumiera din astea v-o fac eu cadou la plecare”. Prima zi am mers pe plaja si am facut baie in Marea Ionica, curata ca lacrima, poti vedea pesti umbland pe la picioarele tale fara sa-ti scufunzi capul in apa. Marea superba, pur si simplu te imbeti privind-o.  Ghidul ne asigurat din prima noapte ca vom putea admira tot ce-i mai frumos pe insula, organizandu-se excursii zilnic asa incat o puteam contacta pentru orice destinatie de pe insula. In seara in care ne a anuntat de excursia cu vaporul pana la locul unde s-a filma filmul Laguna Albastra, n-am stat pe ganduri si ne-am inscris. A fost superb, chiar am innotat de la vapor pana pe plaja, ne simteam ca in filmele cu naufragiati care, nu stiu cum, nimeresc numai pe insule de vis. Tot ghidul Christian Tour ne-a indrumat si spre cel mai accesibil Rent a car din zona, astfel ca am inchiriat o masinuta cu care am facut timp de 3 zile turul insulei oprindu-ne pe orice plaja doream, faceam o baie in mare, ne urcam in cea  mai mica masina pe care am putut-o inchiria si plecam mai departe fara sa stim unde. Insula nefiind prea mare nu ne faceam griji ca ne-am putea rataci si nici nu ne grabeam nicaieri, noptile facundu-le uneori albe in special in cosmopolita capitala a insulei – Kerkyra sau statiunea Ipsos. In voiajul cu masian pe insula am oprit si la palatul Achilleion al reginei Elisabeta a Austriei – este o demonstratie de cum poate fi creat de catre om un loc paradisiac; gradinile, interiorul palatului cat si panorama sunt impresionante la fel ca si statuia ce-l reprezinta pe Ahile ce strabate cu privirea peste mare. Despre mancare numai de bine, greci stiu intr-adevar sa bucure stomacul si papilele gustative. Distractie mare a fost si la unul dintre cele mai mari parcuri acvatice din Europa, Aqualand aflat pe insula – atata ne-am balacit, incolacit, cocolosit, clocotit, tunelit prin “black hole”….a fost super balaceala. Ar mai fi multe de povestit….. nu va zic totul ca eram totusi in luna de miere…. oricum a fost cel mai nimerit loc pentru asa ocazie si sa stiti ca era plin locul de cupluri cu verighetele inca stralucind a noi, bucurandu-se din plin de partea cea mai buna a casniciei ))))) Una peste alta, se pricep astia de la Christian Tour sa-ti aranjeze vacanta dupa gustul tau, daca le zici care ti-e gustul. De atunci a crescut pofta de a calatorii in doi dar a urmat un an greu cu examene de licenta, iar apoi a urmat 2009 cu sustinerea examenului in fata crizei……dar ne-am promis inca vreo 20 astfel de calatorii oriunde ne vor propune, dupa buget bine-nteles, expertii in vacante de la Christian Tour.

P.S.  Data pe aparatul foto n-a fost bine selectata.

Incepuse primavara lui 2009 si inca nu stiam unde imi voi petrece concediul pe acest an. Din fericire nu ma numar printre cei care inca din 2008 stiu unde isi vor face concediul pe 2011, prefer lucrurile de ultim moment, supriza si frenezia pregatirilor de pe ultima suta de metri. Vrand sa scap de nebunia cautarilor, am “pasat” pisica prietenei mele, lasandu-i totodata si libertatea de a alege destinatia pentru concediul nostru. Libertate cred ca e un pic cam mult spus, deoarece avea un buget in care trebuia sa se incadreze, iar asta reducea enorm posibilitatile. Nu eram dispus sa platim prea mult pentru un concediu, totusi era an de criza, nu?

Dupa multe zile de cautat pe net, dupa multe oferte respinse datorita bugetului, a gasit oferta unei firme, Christiantour. Nu-mi spunea nimic, iar neincrederea pe care o avem cu totii cand vine vorba de firme de turism din Romania plana si asupra acestei necunoscute. Cine erau? Seriozitatea reprezenta pentru ei ceva mai mult decat un simplu slogan pus pe o bucata de hartie si pe care ti-o flutura in fata ochilor promitandu-ti mare cu sarea si luna de pe cer? Atunci nu stiam raspunsul la aceste intrebari.

Am avut norocul sa prindem o oferta buna – promotia “platesti un loc, merg 2” despre care initial am crezut ca e o gluma, si ca undeva la mijloc e ceva ce ne scapa. Din fericire, nu a fost asa. Oferta a fost reala si mai ales pe bugetul nostru.

Grecia, Kassandra – Policrono…cam pe acolo trebuia sa ajungem. Ne asteptam la un drum lung, obositor si la care nervii sa-ti fie intinsi la maxim de atitudinea transportatorilor, de felul in care aratau autocarele. Dar nu a fost deloc asa. Am avut parte de un drum placut, linistit si de un echipaj care nu erau straini de cuvantul “profesionalism”. Fara intentia de a peria agentia, felicitari pentru calitatea oamenilor si a serviciilor oferite.

Hotel Sun…micut, elegant, inconjurat de flori, palmieri – toate intr-o statiune mica si cocheta. Oameni simpli, linistiti, bucurosi sa vada turisti, sa-i intrebe de unde vin, dispusi sa negocieze cu tine orice. Mergand ani de zile pe litoralul romanesc, imi venea greu sa cred ca la mare poate sa fie liniste, ca te poti relaxa si ca te poti simti bine fara sa-ti sparga timpanul o boxa de la o terasa aruncata in mijlocul plajei.

Primele zile au fost “clasice”: plimbari de dimineata pe malul marii, plaja, bai si scufundari in mare. Amiaza venea repede si cautam umbra teraselor sau racoarea camerei de hotel, ca sa ne refacem pentru programul de dupa amiaza.

Desi interesante, excursiile organizate in diverse locuri nu au reprezentat o tentatie prea mare pentru noi. Insa o plimbare cu o motocicleta, avand libertatea de a alege unde sa stai si cat sa stai, sa poti schimba destinatia in ultima clipa, a fost “o oferta pe care nu am putut-o refuza”. Sa simti soarele cum te incalzeste, cum briza marii iti magaie fata (ceva mai repede decat te astepti la cei 90 km/h), sa nu-ti poti refuza nici o destinatie, e ceva ce merita incercat de oricine stie sa calareasca o motocicleta.

Din Hanioti, la vreo 5 km distanta, am inchiriat un motor. Mic, dar suficient puternic sa ne duca unde vedeam cu ochii. Iar ochii nostrii vedeau departe, chiar pana in capatul bratului.

Yamaha, DT 125, o mica bestie care timp de doua zile ne-a plimbat pana la capatul lumii, acolo unde se termina pamantul si domnea marea cea mare si albastra. Da, chiar era albastra, ireal de frumoasa. Inarmati cu o mini harta, unde aveam doar orasele si distanta intre ele, am incalecat pe motor si am pornit spre capatul bratului. Eram hotarati sa mergem pana unde nu se mai putea merge nici macar pe jos. Dupa ce am iesit de pe drumul principal si apoi de pe cel secundar (ce arata oricum mai bine ca multe drumuri de la noi) am trecut la partea de off-road. Aici am intalnit tot ce ne-am dorit: praf, pietris, teren accidentat si mai ales locuri salbatice, de o frumusete rara. Un colt uitat de lume, in care doar vantul ratacea si singurele zgomote erau cele ale pasarilor din zona. Un golf salbatic, cu o plaja mica si cativa copaci, ne-a fost locul de odihna pentru amiaza acelei zile.

Spre seara, rupti, arsi de soare, plini de praf, dar foarte fericiti, ne-am intors la hotel. Seara a fost scurta, oboseala condusului ne-a trimis repede in pat. Trebuia sa ne odihnim, deoarece a doua zi ne astepta un nou drum, alta directie.

De dimineata, am pornit la un tur de brat, de data asta prin locuri ceva mai civilizate si care ne-au scapat in prima zi. Terenul accidentat nu a lipsit nici aici. Ne-am catarat pe dealuri in care marea se vedea ca-n palma, cu peisaje dure, dar frumoase. O mica bisericuta, cocotata sus, la peste 200 m deasupra marii, contrasta puternic peste marea albastra.

De data asta, ne-am urcat pana nu a mai fost nimic de catarat. Nici macar un musuroi de furnici. Daca am fi avut si un steag, atunci ne-am fi simtit ca 2 mici exploratori ce iau cu asalt Everestul, doar ca noi eram mai norocosi: urcasem mai putin si era mult mai cald.

Ne-am despartit cu greu de tovarasul nostru de drumetii, care ne-a fost credincios in cele 2 zile si nu ne-a refuzat nici o destinatie. Puternic, torcea ca un tigrisor cand dadea de drum intins si devenea o fiara cand il puneam sa iasa de pe asfalt. Era in mediul sau, dur si nemilos cu terenul ce i se asternea in fata.

Trecuse mai mult de o saptamana de la intoarcerea noastra din Grecia si inca retraiam la fel de intens acele zile de vis. Refaceam mental fiecare drum, fiecare poteca pe care am parcurs-o, fiecare taraba la care am poposit. Poate ca felul nostru de a ne face concediul nu a fost unul obisnuit, am preferat provocarile si ne-am lansat pe drumuri in care civilatia moderna nu a apucat sa patrunda prea mult. Am vrut sa vedem locuri salbatice – si le-am vazut, am vrut sa fim liberi si sa ne alegem noi traseu – si am avut aceasta sansa. Oboseala si mai ales soarele nu ne-a iertat, dar a meritat fiecare minut si clipa. Ne-am simtit extrem de norocosi ca am putut vedea Grecia asa cum e ea, fara zorzoane, fara artificii si putem spune ca e un loc minunat.

Ne-au mai ramas cateva locuri de vizitat, iar asta e ca o datorie ce trebuie platita. Ne vom intoarce.

Anul asta stiu unde vreau sa merg in concediu…

Da, ati citit bine: Vand ponturi! Sau mai bine zis Ofer ponturi.

Ce, unde si cu cine?

Uraaaa, exclamam noi la inceput de iunie 2009: Vine vacanta!
Prima necunoscuta, adica destinatia, trebuia repede elucitata. Gata am gasit: Grecia. Da banal, toata lumea merge in Grecia. Si din nou, DA, noi mergem in Grecia.

Acum e acum! Cu ce agentie mergem? Pe campul forumurilor se dau lupte, sunt confruntari, se acuza, se reabiliteza nume de agentii. Dupa cateva zile de citit pe forumuri, ochii mei parca imprumutasera expresia nauca a lui Tom cand Jerry l-a binecuvantat cu bâta in cap.

Mergem la noroc, ghidati si dupa intuitia prietenei mele. Alegem un brand: Christian Tour.

Ca sa intelegeti pontul!

Vine ziua plecarii. 4 autocare moderne asteptau linistite sa indeplineasca visele  celor cateva sute de oameni stransi in parcul Izvor din Bucuresti.

Intru in vorba cu cativa colegi de autocar si aflu ca ei au fost mai destepti si si-au cumparat excursia prin ianuarie cand agentia a oferit discounturi. Nu-i ninic data viitoare stim. Acum plecam fara regrete si cu o dorinta imensa de a ne incarca bateriile care aratau mesajul: LOW

Totul a mers fara nicio problema. Imi trece prin cap pentru o secunda batalia sangeroasa de pe forumuri dintre aparatorii si dusmanii agentiilor. Zambesc. Avem noroc, la noi in autocar e liniste si pace, Slava Domnului. Drumul nu ne rezerva nicio peripetie pana la destinatie.

Cunoastem oameni, socializam. Vila e bine pozitionta, asa cum ni s-a promis de la agentie, camera e foarte curata. Aud voci care sunt nemultumite ca au primit o camera la parter. Vad camera; e la fel ca a noastra. E clar imi zic, oboseala drumului isi spune cuvantul.

Unii dintre colegii de autocar au preferat sa ramana in statiune pe parcursul intregului sejur, altii si-au luat cateva excursii optionale. Noi ne incadram in cea de-a doua categorie. Savuram la maximum senzatiile pe care ni le ofera Meteora, Atena, Skiathos, Platamonas. La Atena e cald, dupa unii foarte cald, dar nu e un motiv sa ne plangem. Ne-am propus sa ne simtim bine.

Nu o sa va povestesc cat de bine ne-am simtit si nici ce locuri minunate am vazut. Las pozele sa vorbeasca si celor care nu au vazut macar o frantura din Grecia le doresc sa mearga cat mai repede.

Sa-mi tin promisiunea!

Nu mai ţine, trebuie sa va dau pontul pentru ca am amanat destul. Dar am avut un motiv. Am vrut sa intelegeti mai intai ratiunea pontului meu.

Vacanta noastra a fost una foarte reusita pentru ca am pornit la drum cu dorinta de a ne simti bine. Nu am lasat nici oboseala, nici caldura si nici o alta mica intamplare sa ne strice planurile. Putem inventa fara se ne straduim, foarte multe probleme: tantari, un ton ridicat poate involuntar sau mai stiu eu ce. Se formeaza astfel o categorie de oameni care vine pornita in vacanta sa se planga. Acum, abia acum, imi pot explica o parte din exgerarile de pe forumuri.

Simplu, nu? Pontul unei vacante reusite este in noi. In dorinta noastra de a ne raporta pozitiv la ce sa intampla.  Conteaza foarte mult, e adevarat, si cu cine alegi sa mergi. Noi ne-am convins si nu suntem dispusi pe viitor sa facem alte incercari pentru ca am vazut implicarea echipei de la Christian Tour.

Vacante minunate si alegeri cat mai inspirate!

Vacanta Corfu

Am aflat in ultimul moment de oferta Christian Tour pentru o vacanta in Corfu. Eu şi prietenul meu am plecat împreuna cu un grup de prieteni în Corfu, Ipsos. Am pornit cu autocarul din Bucureşti, am fost însoţiţi pe tot parcursul călătoriei de ghid care avea mereu pregatite informaţii interesante şi utile despre locurile prin care treceam.

Am ajuns la vila Eleni la amiază, şi înainte de a despacheta am pornit spre plajă.

În fiecare zi am vizitat locuri diferite.

În prima zi eu şi prietenul meu am mers la o plaja apropiată de cea din Ipsos, la Barbati- o plajă liniştită, unde am stat la plajă, ne-am căţărat pe stânci şi am admirat valurile.

În ziua următoare am mers în croazieră unde am vizitat insulele Paxos, Antipaxos şi Peşterile Albastre. Ne-au impresionat apa de un albastru incredibil, stâncile care răsăreau din când în când printre valuri şi plajele liniştite. Am vizitat satul Gaios cu străduţe înguste ornate cu felinare vechi şi flori.

În zilele următoare am vizitat alte plaje din zone diferite ale insulei – Glyfada şi Sidari – plaje cu nisip foarte fin, apa albastra şi o briză bine venită. În Sidari am ajuns şi la Canal D‘Amour, cu un peisaj greu de descris în cuvinte. O zi din vacanţă am petrecut şi la Aqua Park- unde ne-am pus adrenalina la treabă (cel puţin unii dintre noi).

O experienţa de neuitat a fost şi vizitarea capitalei insulei Corfu Town sau Kerkyra, pe lângă vizitarea oraşului vechi cu clădiri în stil veneţian, fortăreaţa veche (Old Fortress), turnul roşu, ne-am delectat şi cu cea mai bună îngheţată pe care am mâncat-o vreodată.

Pe lângă experienţa vizuală de neuitat pe care am avut-o în Corfu, trebuie menţionată şi experienţa gustativă – specialităţile greceşti sunt la ele acasă şi nu rişti daca încerci de fiecare dată altceva. Cele şapte zile de vacanţă au trecut mult prea repede şi am regretat ca nu mai puteam sta, pentru că mai aveam atât de multe lucruri de văzut.

Ecuatia vacantei perfecte  in insulele grecesti are un singur rezultat: Christian Tour

Fac parte din cei deosebit de norocosi pentru care Christian Tour a implinit nu un vis ci trei, in trei veri consecutive. Va intrebati cum? Odata ce am gasit in 2008 reteta de succes a unei vacante de neuitat am aplicat-o din nou inca 2 ani la rand si avem de gand sa continuam. Desi locuim in Cluj si a trebuit sa gasim modalitati de transport pana in Bucuresti la o ora si un loc anume aceasta nu ne-a impiedicat sa continuam parteneriatul nostru simbolic cu Christian Tour   care desi nu este parafat cu nici un contract sau semnatura  rezista fara pericol de a fi anulat datorita modului in care agentia in tot ansamblul ei a inteles sa ne indeplineasca visurile.

Din copilarie si apoi din studentie am sperat sa calatorim in Grecia dar mai ales in insulele grecesti. Nu se putea realiza asa ceva in in perioada anilor 80  dar uite ca a venit si vremea sa ajungem acolo unde ne doream cu bani putini si in niste conditii deosebite. Un afis cu vacanta in Thassos cu doar 39 Euro si 299 lei ne-a incitat in septembrie 2008. Tot ceea ce  ni s-a prezentat in agentie am revazut la fata locului. Tot cu banuti putini dar mult entuziasm si de acum incredere deplina am plecat anul urmator in Corfu si apoi in Santorini. De fiecare data am recunoscut de departe hotelele unde urma sa fim cazati dupa pozele vazute la agentie, pana si camerele si chicinetele le puteai recunoaste din poze. Toul a fost de fiecare data conform asteptarilor si prezentarilor din agentie.  Si astfel am ajuns sa ne implinim visele de a inota in Marea Egee si Ionica, ambele cu ape cristaline, de a ne umple de piosenie la manastirea Sf Mihail ce pastreaza un cui din crucea lui Isus, din Thassos, de a intrezari , atat cat ne e permis,  in zilele stralucitoare Athosul,  de a avea onoarea de a fi primita la cafeneaua barbatilor din centrul capitalei Theologos, de a ne plimba prin gradina palatului Achileon din Corfu, de a vizita Kerkyra si a trece pe nesimtite in alta epoca, de a inota prin Canal d’Amour in cautarea vesniciei iubirii, de a ne ruga la micuta manastire Vachiria deasupra careia aterizeaza avioanele, de a calatori cu corabia pana la Caldera, de a pasi pe vulcanul inca activ, de a face baie la izvoarele vulcanice, de a ne pierde pe stradutele inguste cu casute pitoresti si pisicute ce parca asteapta sa fie fotografiate  in satul Manolas din insulita Thirassia, de a urca nenumaratele trepte ce duc spre asfintitul perfect din Oia , pe scurt de a ne umple inimile si sufletele de bucurie.  Fiecare in parte sunt amintiri de povestit intr-o iarna ca aceasta, mereu ne vin in minte imagini, oameni, locuri vizitate si nu stim niciodata care este cea mai grozava. Sa fie oare totusi micuta taverna Panorama din Corfu unde stateam doar noi doi ciocnind un pahar de vin rosu  admirand marea?  Sau vaporasul capitanului Ianis din Thassos in care te simteai ca in secolol trecut,  fara ganduri, probleme si necazuri,  doar noi si marea albastra si necuprinsa ? Sau poate piscina luminata din Santorini unde ne racoream doar noi doi serile dupa sutele de trepte urcate spre satele indraznetilor localnici din Santorini?  Nu stim, vara aceasta vom culege alte amintiri dar stim sigur ca vor fi dintr-o alta insula greceasca, poate Rhodos, poate Creta si obligatoriu in organizarea Christian Tour.

Va multumim ca existati,

Oana Bizubac din  Cluj-Napoca

Cat de frumoasa si relaxanta poate fi o excursie de care se ocupa profesionistii… Anul trecut a fost anul premierelor, o serie de experiente pe care nu le mai traisem s-au aglomerat pe o bucata scurta de timp si atunci a aparut Christian Tour sa le descurce si sa ne scape de griji. Prima data cand calatoream cu avionul, prima iesire doar in cuplu si nu oriunde ci la Venetia! O astfel de ocazie nu se intampla mereu asa ca a avut parte de atentia cuvenita din partea agentiei si noua nu ne-a ramas decat sa ne facem bagajele, sa ne luam actele, sa ne lasam dusi de val si sa ne bucuram.

Venetia… Doar simpla rostire a numelui ma face sa imi fie dor sa revin. Imaginile facute sunt ca un vis care se deruleaza in trecut si ma fac sa ma simt ca un copil care nu are suficienti banuti in fata vitrinei cu dulciuri. Aproape, atat de aproape dar totusi inaccesibil.

Locatia hotelului ne-a permis sa ajungem pe jos in atatea zone chiar si fara voia noastra am descoperit locuri care nu sunt marcate ca fiind valoroase touristic dar pentru noi sunt acum de nepretuit. Facilitati si bonusuri la care nu ne asteptam cand ne planificam plecarea dar atat de importante intr-o calatorie- linistea, magazinele cu suveniruri sau terasele fara adaosuri exorbitante specifice zonelor intens vizitate ne-au bucurat atat pe noi cat si pe cei de acasa care au vazut ca printre gondole si canale ne-am gandit si la ei.

Ne-am tocit picioarele mergand pe stradute atemporale ingustate de canale verzulii si mucegaite. Inspiram adanc incercand sa pastrez mirosul de mare statuta cat mai mult in plamani. Voiam sa imi curga prin vene si sa o am cu mine cand plecam.

Colindam cu sete stradute peste stradute si nu nimeream niciodata acelasi traseu, toate duceau la Rialto sau Piata San Marco. Absolut tot, chiar si tencuiala cazuta, caramizile descoperite, mirosul umed, acordurile din piata care ne faceau pielea de gaina, le voiam in bagaj.

Venetia e un alt univers, adapostul sentimentelor nobile si refugiul mirajului si al dragostei. Ma simt norocos, pentru o clipa am ajuns-o pe fata Morgana si am ramas dependent de fascinatia ei… M-as intoarce la nesfarsit aici si nu as avea nevoie decat de timp si o mana fierbinte care sa ma tina strans si sa exclame: nici pe straduta asta nu am fost! De restul stim cine se ocupa!

Totul mi se parea iesit din comun, orice locuinta mi se parea monument istoric, supermarket, copac, era mai special pentru ca era acolo si reprezenta un lucru normal ce parca nu isi gasea locul intr-un univers atat de diferit. Faptul ca vedeam locuitorii cum isi desfasurau activitatile cotidiene ma facea sa ma simt un norocos observator al unei civilizatii extraterestre si cautam lucruri pe care le avem in comun -pisica din geamul unei case, copilul de la balcon protejat de fidelul animal de companie, mutatul mobilei cu un camion acvatic (cum altfel?), rabdarea cu care se strecurau printre puzderia de turisti, mamele care isi plimbau copii cu carucioare urcand vehiculele pe poduri si podulete, bucuria copiilor care se plimbau pe biciclete in spatiile restranse ale pietelor, naturaletea specifica porumbeilor care domesticisera turistii pentru a-i hrani, lipsa de griji a tuturor de parca timpul si problemelor nu ar avea putere asupra lor.

Singura masina pe care am vazut-o in Venetia

pian

Cum sa descriu cel mai bine in cuvinte ce a insemnat vacanta petrecuta in Grecia? Vacanta pur si simplu e prea putin… pentru noi… Daca v-as spune ca excursia din Olympic Beach din anul 2008 a fost primul concediu in care am fost cu sotul meu din 1989 (cand am fost la Mamaia), va conving cat de pretioasa a fost aceasta calatorie pentru noi?

In 2008, in iulie, de ziua sotului, cadoul primit de la copiii nostri ne-a lasat inmarmuriti minute in sir…o excursie in Grecia, in Olympic Beach, pentru noi doi… Priveam biletele cu lacrimi in ochi, ne privem unul pe altul, ne uitam si la ei si parca nu era real… Sa ne bucuram ca mergem in vacanta dupa 19 ani…? Si mai mult… in alta tara?!? Sa-i mustram ca au cheltuit atatia bani pentru noi? Ni se parea un lux pe care nu-l meritam si pe care nu ni-l permiteam… Apoi ne-au demostrat ca excursia nu a fost atat de scumpa… ca in Romania ar fi dat mai multi bani pentru mult mai putin… Si ca, oricum, in felul acesta vor sa-si arate recunostinta… Am oscilat intre indoiala, bucurie, neliniste si nerabdare si, intr-un final, am ales sa lasam grijile materiale deoparte si sa ne bucuram de aceasta surpiza minunata.

A urmat asteptarea zilei plecarii, la inceputul lui septembrie… parca vara a trecut mai greu decat alte dati… fiecare zi aducea alte emotii, intrebari, planuri, asteptari… Nerabdarea noastra a luat sfarsit cand am pornit spre Bucuresti, de unde se facea imbarcarea in autocar… Am devenit nelinistita, agitata… Nu stiam cum ne vom descurca intr-o tara straina… Nu am fost niciodata atat de departe de casa… Nu am depasit niciodata granitele tarii… Nu vorbim alta limba… Vom fi complet straini acolo, departe…

Pe parcursul excursiei, temerile noastre au disparut treptat multumita angajatilor agentiei, care au fost un mereu la dispozitia noastra. Ne-au raspuns de cate ori aveam intrebari, ne-au oferit informatii utile despre ce putem face si unde putem manca in statiune, despre asistenta medicala in caz de nevoie, despre excursiile organizate de agentie… Pentru cineva care se simtea pierdut intr-o tara straina, ajutorul venit din partea ghidului a fost unul foarte pretios.

Aventura a inceput odata cu calatoria cu autocarul… Ma speria gandul ca vom merge atatea ore… Dar a fost mai confortabila decat ma asteptam… In plus, parcurgand un drum atat de lung pe sosele am avut ocazia sa vad ce nu vazusem demult: locuri noi… multe…diferite… fascinante…o calatorie in toata regula… cu toate descoperirile si peripetiile pe care le presupune o calatorie… Sau, mai bine, o aventura in care noi jucam rolul principal, nu mai priveam de pe margine, nu mai eram simpli spectatori la povestile despre locuri indepartate si fantastice ale copiilor sau prietenilor nostri…

Pe fereastra autocarului se perindau forme de relief variate, culori si texturi mereu in alte combinatii… parca la fiecare ora decorul se schimba… Parca totul se petrecea pentru incantarea mea… ca sa compenseze pentru toate clipele de relaxare care mi-au lipsit… Nu-mi puteam dezlipi ochii de la drum de teama sa nu pierd ceva… Am vazut o parte din Romania, apoi Bulgaria si, in cele din urma, a intrat in scena Grecia…

De pe locurile noastre, despartiti numai de o bucata de geam de feeria acestei tari, am urmarit cu si mai multe emotii tot ce se perinda prin fata ochilor nostri. Grecia ni s-a dezvaluit treptat, cu fiecare kilometru parcurs, cu fiecare curba, cu fiecare serpentina… Ni s-a aratat asa cum e: cu muntii ei pitoresti, cu paduri dese sau cu platouri sterpe, cu prapastii care porneau parca de langa rotile autocarului, cu peisaje vrajite, astfel incat, cand am ajuns la destinatie, deja o indrageam.

Restul excursiei ni s-a parut la fel de bine organizat si lipsit de griji. Simteam ca tot ce aveam de facut, odata cazati, era sa ne bucuram de zilele acelea libere, in care nu trebuia sa gatim, sa spalam vase, sa ne ocupam de curatenie… singura noastra “grija” era sa ne relaxam…

Am fost foarte multumiti de Vila Stavros, la care am fost cazati: curatenia in camera a fost ireprosabila, camera foarte spatioasa, cu mobilier nou si dotata cu o chicineta bine utilata, dar pe care am folosit-o doar pentru a face cafea din fericire. Statiunea Olympic Beach este foarta draguta, cu magazine la tot pasul pentru mancare, apa, magazine de suveniruri pentru acasa, terase, taverne, discoteci.

Am petrecut cea mai mare parte a timpului pe plaja si in apa…ne era atat de dor de mare…nici chiar vantul sau norii care dadeau tarcoale nu ne indepartau prea mult pentru ca apa marii ramanea calda si placuta. Mi-e dor de apa aceea azurie, limpede, prin care puteam zari pestisori, meduze, nisipul fin… de plajele largi, curate… de grecii calzi si primitori care s-au straduit sa invete cuvinte romanesti spre deliciul turistilor, dornici mereu sa iti ofere cele mai bune servicii… de strazile ingrijite, cochete, marginite de cascade de flori roz…

Am parasit paradisul acela fara regrete…ci cu speranta ascunsa ca ne vom intoarce candva si locurile acestea ne vor astepta la fel de fermecatoare. Puteam fi doar recunoscatori pentru ca ne umpluse sufletele de frumusete, de amintiri unice.

Si, cu siguranta, nu voi mai lasa sa treaca 19 ani pana la urmatorul concediu!

7 Iunie…nu e o zi ca oricare pentru mine…e ziua mea de nastere…e ziua in care incepe Euro2008. Ies seara la o bere cu prietenii sa ne uitam la deschidere: Elvetia – Cehia si apoi Portugalia – Turcia, ii cinstesc cu cateva berici ca doar e ziua mea…da nu stau mult…merg sa dorm ca dimineata la 4 tre sa fiu in aeroport: PLEC spre ZURICH sa sustin echipa nationala. Ajung la aeroport, efectuez formalitatile de rigoare si dupa 2 ore sunt in Zurich. Orasul e in sarbatoare, o sarbatoare pe care o merita, pe langa faptul ca e un oras frumos, chiar superb mai e si impanzit de o multime de culori, oameni din toate tarile care vor sa arate ca tara lor e cea mai tare, cea mai frumoasa!!! Mare mi-e mirarea cand vad printre amalgamu de culori si nuante 3 culori pe care le cunosc cel mai bine: ROSU, GALBEN si ALBASTRU! Incepe sa salte inima in mine cand vad atatia romani pe strazi, comportandu-se ca niste adevarati suporteri, cand aud incurajari pentru echipa nationala nu injuraturi ca si pe stadioanele patriei. Trece ziua de 8 si vine ziua pe care o astept demult:9 iunie. Toata ziua sarbatoare pe strazi, multi romani care striga din toate piepturile pentru echipa lor nationala. Dupa cate mi-e dat sa vad pe strazi abia astept sa ajung pe stadion…si ajung si pe stadion…in stanga mea se intrezareste o multime de oameni albastra si in stanga…o mare galbena…numai rosul lipseste si drapelul e gata. Nu imi vine sa cred cand aud galeria Romaniei, tot meciul am cantat, am dominat fondul sonor, am cantat pana am ragusit si am avut si pentru cine…Romania a fost egala Frantei vicecampioana mondiala. Dupa meci ma gandeam doar la meciul cu Italia, nimeni alta decat campioana mondiala. Inca 4 zile pana la meci, zile in care am vizitat orasul si mai ales FanZone-ul, locul in care se strangeau suporterii diferitelor tari care aveau meci. Si…13 iunie…nici nu m-am gandit vreo clipa ca cifra 13 poate sa ne poarte ghinion, m-am gandit ca jucam cu campioana mondiala en titre si aveam emotii…pe stadion s-a ridicat parul pe mine de emotii iar la golul nostru parca visez…ma uit pe tabel si nu imi vine sa cred…dar m-am trezit din starea mea euforica odata cu golul Italiei si…penalty ratat de Mutu…parca ceva din mine s-a rupt…ma impac cu ideea ca totusi am fost egalii campioanei mondiale si…avem 2 puncte…suntem cu sanse mari de calificare, Olanda e deja calificata…ce mai suntem in grafic. Lumea ne vede altfel dupa meci, ne respecta atat la nivel de natiune cat si la valoarea echipei. Ma intalnesc cu turci pe strada si imi sar in brate pronuntand neincetat Hagi, Hagi, portughezii la fel, spaniolii doar Hagi imi zic…si imi dau si eu seama cu adevarat ce inseamna Hagi pentru Romania…cel mai important ambasador pe care l-am avut vreodata. Cu mari sperante de calificare astept ziua de 17 iunie. Timpul trece mai greu si parca pe zi ce trece emotia se intensifica. Calcule dupa calcule, cum ne putem califica cu 3 egaluri, ce-ar fii sa-i batem pe olandezi daca tot sunt calificati…Si iata-ma in capitala Olandei, un frumos oras medieval care merita toate laudele din lume…Berna. Orasul e o portocala in continua miscare, strazile sunt mai vii ca niciodata, portocaliu peste tot…200000 de olandezi au venit sa sarbatoreasca calificarea echipei lor favorite. Cand am vazut asa ceva nu m-am gandit decat la faptul ca dupa meci o sa sarbatorim impreuna cu ei, o sa ne bucuram pana in zori. Ajung si pe stadion impresionat de atmosfera care e afara, pe strazi. Nici o clipa nu mi-am pierdut speranta in timpul meciului cu toate ca am jucat slab, parca fara daruire…dar rezultatul final m-a trezit la realitate. Atat am putut dar dupa acest campionat european totusi am castigat ceva foarte important: imaginea suporterului roman!