ChristianTour | blog

Arhiva categoriei «Concursuri»

Tocmai m-am intors dintr- o vacanta de vis pe insula Corfu, Grecia!

Am ales un pachet all inclusive, oferit de Christian Tour pentru care am platit 888euro/2pers/7nopti; plecare cu avionul din Bucuresti,(cu un avion nou nout) si pe aeroportul din Corfu, am fost asteptati de ghidul agentiei care a fost mai mult decat draguta, am fost transferati  la hotel cu autocarul si de acolo a inceput povestea de vis, transformata in realitate.

Frumoasa insula, imi place arhitectura, e ceva neobisnuit pentru Grecia, pentru ca are si ceva influente italiene. Plus ca populatia din Corfu s-a dovedit a fi cea mai ospitaliera.

Paradise Beach - Paleokastritsa

Am fost cazati la hotelul Mare Monte 3 ***, in statiunea Agios Ioanis – pe drumul dintre Kerkyra (Corfu Town) si Lefkimmi, pe tarmul estic al insulei.

Numai cuvinte de bine ptr. acest hotel.Locatia este superba, serviciile la fel, curatenia in hotel si restaurant nu se compara cu nimic.Inainte de plecare am citit ceva review-uri si nu prea il recomandau, dar cei de la agentie au spus ca e foarte bun hotelul si au avut dreptate!

Mancarea si deserturile, bauturile au fost diversificate si pe indestualte, ptr. toate gusturile. Nota 10 ptr. hotel, ptr. agentie la fel.

Excursiile optionale organizate sunt spre Laguna Albastra, insula Paxos si Antipaxos, Albania, turul orasului Corfu, marele tur al insulei.

Am vizitat Palatul Achileon care are o frumusete de gradina, pe mine aceasta m-a fascinat cel mai tare. Si interiorul e frumos, dar exteriorul este deosebit. Intrarea costa 5 euro.

Statiunea Paleokastrita este deosebita, ne-a fascinat pur si simplu. Sunt niste peisaje acolo de iti taie respiratie, nu-ti vine sa mai pleci, nu-ti vine sa crezi ca vezi asa ceva.

Alegand sa vizitezi Corfu trebuie sa te pregatesti pentru o experienta incredibila. Insula este un amalgam de frumuseti naturale, ea este insula padurilor si a muntilor, cu sate ascunse in vai si locuitori vestiti pentru ospitalitatea lor.

La intoarecere toata lumea rememora impresiile de extaz avute in excursiile optionale care au inclus aceasta superba insula, o minune a naturii.

In imaginile urmatoare puteti vedea o mica parte din aceasta vacanta de vis !

Fotografii – Vacanta de vis Corfu 2010 – Christian Tour – Hotel Mare Monte

Marimea fotografiilor este foarte mare si imi da eroare la upload, asa ca le-am pus intr-o galerie din linkul de mai sus!

Cea mai deosebita vacanta de pana acum a fost cea petrecuta pe insula Tenerife. Insula este cea mai mare dintre cele 7 Canare si se bucura de un climat primavaratic pe parcursul intregului an.
In Tenerife am ajuns de dimineata, dupa un zbor de aproximativ 3 ore din Madrid, am luat repede masina din aeroport, rezervata inainte pe internet si peste inca 30 de minute eram deja in holul hotelului. Masina inchiriata este o varianta foarte buna de transport pe insula; pretul este destul de mic iar benzina nu depaseste 1 EUR/l. Contra sumei de 110 EUR am avut un Seat Ibiza disponibil pentru toate cele 7 zile petrecute acolo. Conditiile sunt ca soferul sa aiba minim 25 de ani, carnetul de conducere de minim 3 ani iar plata sa se faca cu un card de credit.
Cazarea la hotel s-a facut foarte repede astfel ca alaturi de cei care tocmai ieseau de la micul dejun si se indreptau catre plaja eram si noi, facand acelasi lucru, parca nici nu am fi aterizat cu putin timp inainte.
Prima zi ne-am petrecut-o in totalitate pe plaja din Playa de las Americas, statiunea unde ne-am cazat noi. Plajele aici sunt publice si acoperite cu nisip foarte fin si negru din cauza cenusei vulcanului Teide. Nu exista nici o pietricica, nu exista nici o scoica. Pe plaja este liniste si deloc aglomerat, se pot inchiria sezlonguri si umbrele si exista un mic magazinas pentru aprovizionare cu bere si suc rece sau inghetata. In perioada cand am fost noi, luna mai, valurile erau maricele dar apa nu era foarte rece si se putea face baie.
Seara am petrecut-o pe terasa Mania, privind oceanul cu un pahar de Sangria enorm in fata.
Aceeasi atmosfera am gasit-o in urmatoarele seri si la o alta terasa, Vilaflor; aceleasi produse, putin mai scumpe insa,diferenta fiind data de pozitia sa, mai aproape de centrul statiunii dar si de ocean si de romantismul mai aparte al locului. De aici, fiecare doamna sau domnisoara pleca cu un fir de trandafir din partea casei. Aceste doua terase mi-au placut cel mai mult din toata statiunea si ne-am petrecut aproape toate serile pe aici admirand apusul de soare care in Tenerife este senzational. Culorile cerului sunt incredibile seara la apus.
A doua zi, dupa un mic dejun delicios, ca de altfel toate mesele de la Sol Tenerife, hotelul nostru, am pornit in cucerirea vulcanului. Drumul este foarte frumos si bine semnalizat; el te poarta prin ceata deasa a norilor ce raman apoi pufosi in urma, lasand loc soarelui si prin satul Vilaflor, cel mai inalt sat locuit al insulei. Sus, am avut parte de o veste putin neplacuta: telecabina nu functioneaza din cauza vantului puternic. Am primit insa un numar de telefon la care sa putem suna zilele urmatoare pentru a afla starea telecabinei inainte de a porni la drum. De la Teide am plecat mai departe, am coborat de aceasta data pe un alt drum si ne-am indreptat catre capitala insulei Santa Cruz de Tenerife. Aceasta este un orasel cochet si este dominat practic de cladirea Auditorium-ului, o constructie moderna ce te duce putin cu gandul la Opera din Sidney. Centrul orasului, purtand numele Plaza Espana, este acoperit de un lac artificial, si de copacei cu flori colorate iar dedesubt, intreaga zona subterana este parcare, mare, cu plata, extrem de utila. Parchezi masina si in 2 minute esti sus, fix in centrul orasului. Aici ne-a plouat putin insa asta nu ne-a oprit sa ne plimbam pe stradute savurand o inghetata. Santa Cruz se afla in nordul insulei unde precipitatiile sunt mult mai abundente comparativ cu partea de sud a insulei unde ploua destul de rar. Asa ca am parasit si noi nordul innorat si ne-am reintors in sud, unde sub un soare stralucitor ne-am tolanit la plaja in statiunea vecina Los Cristianos.
A treia zi bineinteles tot cu gandul la vulcan ne-am trezit si am sunat repede la cei de la telecabina si am primit raspunsul mult asteptat: functioneaza! Am pornit repede catre varf de data aceasta cunoscand drumul si fara opririle pentru poze pe care le facusem in ziua precedenta. Ne-am oprit fix la telecabina si dupa plata biletului (25 EUR dus-intors) am pornit catre varf. Opt minute dureaza urcarea, dupa care poti privi insula si daca este senin si pe vecina ei, La Gomera, de la inaltimea de 3555 m. Ultimii aproximativ 200 m, pana la craterul vulcanului, pot fi parcursi pe jos, in baza unui permis ce se obtine gratuit de la Directia Parcului National Teide din Santa Cruz sau direct prin e-mail cu maxim 7 zile inainte. Imbracamintea trebuie sa fie adecvata insa, pentru ca aici vantul bate foarte puternic iar drumul este denivelat.Dupa coborarea de pe varf am pornit catre satul Masca.
Masca este un sat mic, asezat in mijlocul muntilor Teno, in zona Buenavista del Norte a insulei Tenerife. El este cunoscut ca cel mai frumos sat al insulei si a doua atractie a insulei dupa vulcanul Teide si nu este greu de vazut de ce.
Pe vremuri datorita pozitiei sale, intre munti, satul reprezenta o ascunzatoare din calea piratilor ce veneau dinspre Oceanul Atlantic, fiind ferit iar drumul pana aici anevoios. Astazi reprezinta o atractie turistica unde te poti pierde pentru momente bune in linistea sa si ii poti admira la nesfarsit frumusetile.
Cel mai la indemana de ajuns la Masca este cu masina. Inainte accesul se facea doar pe jos, satul fiind legat de restul insulei prin sosea abia in anul 1991, de aici si denumirea sa de “Satul pierdut” al insulei. La un moment dat aceasta vale fertila adapostea o comunitate puternica de aproximativ sase sute de persoane. In prezent populatia mai numara doar o suta de persoane, multe dintre vechile case de piatra fiind goale iar multi dintre sateni ramanand aici doar pentru a servi nevoile turistilor.

Drumul catre sat porneste din Santiago del Teide si incepe cu o scurta urcare urmata de coborarea intre munti. Drumul ce serpuieste aproape in zig-zag ofera panorame uluitoare, ce-ti taie respiratia, asupra insulei si a muntilor. Strada este ingusta, cu greu incap doua masini; la intalnire acestea trebuie sa se pozitioneze foarte aproape de margine iar una dintre ele sa se opreasca. Drumul este dificil, cu ale sale curbe in ac de par, insa merita tot efortul.  Drumul este marginit pe o parte de stanca iar pe alta parte de prapastie. Din loc in loc pe marginea sa, isi fac loc cactusi infloriti.

Prima senzatie, la coborarea din masina, este ca ceva te trage in jos, atat de abrupta este strada. Urmeaza apoi peisajul, 2 stanci ascutite formand parca un triunghi ce lasa loc albastrului oceanului. Privelistea este extraordinara; in jos multa verdeata, palmieri din abundenta, mari si impunatori, cactusi, arbusti cu flori incredibil colorate, multe dintre ele rasarite chiar in peretele de piatra.Satul este incredibil de rural si pastreaza inca modul traditional de viata care a disparut complet de oriunde altundeva din insula.Intregul sat este asezat in scari. Pe masura ce cobori un nivel altele apar pentru a bucura privirea. Primul nivel reprezinta practic zona de centru. Ca in cazul majoritatii satelor si oraselor spaniole, aici se afla plaza sau piata satului. Piata poarta acelasi nume cu cel al satului, Plaza Masca, cu bancute si strajuita de un copac batran, cu coroana impunatoare.Este locul unde seara localnicii stau si vorbesc la un pahar de vin, este locul unde au loc toate evenimentele religioase si sarbatorile legale. Exista si o bisericuta, in care incap aproximativ 80 de persoane. Aceasta biserica este punctul central al acestei mici comunitati catolice ce traieste aici si ea a suferit foarte putine modificari de-a lungul anilor.Casele din sat sunt mici, nici o dezvoltare moderna nu are loc aici. Este pur si simplu ceva uimitor de vazut.Satul se poate vizita si altfel, nevenind din varf cu masina, ci de jos, cu barca. Majoritatea barcilor ce opereaza din Los Gigantes se opresc in Golful Masca, de unde se poate urca pe jos, pana in varf. Drumul nu este usor si dureaza peste 4 ore.
Majoritatea turistilor prefera sa ajunga cu masina in varf si sa coboare pentru a se intoarce cu barca. Drumul astfel este mult mai relaxant.
Atmosfera este extrem de relaxanta, in ciuda turistilor prezenti in numar destul de mare este liniste si te pierzi parca in peisaj si atmosfera. Din loc in loc exista magazinase cu suveniruri sau diverse produse traditionale, insa preturile nu sunt mici de loc.
S-au deschis aici in timp si cateva restaurante si baruri, cele mai mai multe fiind deschise dupa-amiaza pana pe la ora 18: 00. Cel mai frumos poztionat este Chez Arlette. El este cel mai aproape de varf si cel mai aglomerat dintre toate; este situat chiar sub strada principala aproape de biserica. Terasa restaurantului, in mod particular, are vederi minunate supra vaii. Aici se poate servi limonada home-made, excelenta si racoritoare si de asemenea mancare canariana. Este un restaurant de familie, destul de marisor si aglomerat asa ca servirea nu este dintre cele mai rapide. Totusi rabdarea de a gasi o masa la umbra si asteptarea mancarii merita.
In cazul excursiilor organizate, cu timp limita, probabil ca este putin mai greu, alminteri cu siguranta merita. Nici aici
preturile nu sunt mici, nu imi mai aduc aminte exact, dar pentru 12. 5 EURO se poate manca un meniu al casei, antreu cu branza de capra, fel principal si desert. Iar placerea de a manca sub frunzele unui enorm palmier, privind satul ce coboara in jos, inconjurat de o liniste placuta este nepretuita.
Intregul loc mie mi s-a parut deosebit de frumos, de un exotism aparte. Nu stiu pentru altii cum este, dar eu am gasit aici un coltisor de Rai pentru care sper ca la un moment dat sa ma pot reintoarce in Tenerife.
A urmat o oprire scurta la Los Gigantes pentru a vedea stancile inalte iesite din ocean iar ziua incheiat-o cu putina plaja in statiunea Adeje.
Ziua a patra am dedicat-o in totalitate unei alte mari atractii a insulei, Loro Parque. Aici am privit show-rile papagalilor, delfinilor, orcilor si leilor de mare, am vizitat cel mai mare pinguinariu din lume, am admirat vegetatia luxurianta si gradina de orhidee, tigrul alb bengalez, testoasele gigant, iguanele si aligatorii, pasarile flamingo si bineinteles miile de papagali aflati aici. Parcul este situat in orasul Puerto de la Cruz, un alt orasel din nordul insulei, iar la plecare am dat o tura si pe aici.Centrul nu mi s-a parut ca aduce ceva deosebit, insa mi-a placut foarte mult un parc, situat undeva in capatul zonei de hoteluri, Parque de la Sortija. Parcul nu este asfaltat, insa este plin de palmieri iar eu sunt complet indragostita de acest tip de vegetatie.
Ziua urmatoare a venit randul unul alt parc, Siam Park, parc acvatic situat in sudul insulei, foarte, foarte aproape de Playa de las Americas.Inaugurat in 2008, Siam Park este cel mai mare parc acvatic din Europa.
Parcul este impresionant, este construit in totalitate in stil tailandez, vegetatia ii confera o nota foarte exotica iar
topoganele de aici rar mai pot fi vazute pe undeva. Aici se intalneste piscina cu cele mai mari valuri aritficiale din lume,
acestea atingand din ora in ora, pentru 20 de minute, o inaltime de 3 m.
Ne-am incheiat vacanta cu doua zile de plaja pentru a nu pleca totusi mai obositi decat am ajuns.
Si acum pozele, pentru ca frumusetea acestei insule nu poate fi descrisa numai in cuvinte.

Odata demult, cand zilele nu se numarau in saptamani si viata exista si in  afara weekendurilor, am hotarat sa plecam in lumea din oglinda lumii noastre. La noi ningea si ni se facea frig cand ne uitam prin sticla geamului, la ei soarele se topea in valuri domoale peste acoperisuri. Si asa am plecat in Africa.

Drumul nostru a fost lung, pentru ca inca nu invatasem  sa zburam pe propriile aripi. In prima escala, din Madrid, am dormit pe cimentul aeroportului cu zambetul pe buze, stiind ca este abia inceputul. La prima raza de soare si primul autobuz spre oras eram in picioare, incapabili inca sa vorbim. Madridul ne-a sedus irevocabil, lovindu-ne sufletul cu nebunia electrica a spaniolilor. Au fost 12 ore de imagini, de culoare, de etern. A fost primul oras pe care am vrut sa il inhalez, sa il port cu mine pretutindeni. Inca nu stiam ca aveam sa regasesc o parte din el tocmai in Africa. Cand ne urcam in urmatorul avion, cu destinatia Maraches, am vrut sa plang ca atunci cand lasi in urma o iubire.

Prima senzatie a Africii a fost caldura. Sufletul si pielea mea, traind inca in iarna Europei, aproape au tipat cand am atins pamantul. Si era doar inceputul… In Maroc totul se negociaza, incat incepi sa crezi ca daca nu esti atent te vei lasa vandut sau cumparat de catre negustorii oachesi si priceputi. Iar acolo toti sunt negustori, de la soferul de taxi care ne-a purtat cu o viteza ametitoare prin haosul de biciclete, carute, masini si animale de la aeroport pana in oras pana la proprietara corpolenta a primului riad in care am locuit. Dar toti negociaza cu placere, cu o emotie care te mira, tu, nepriceput european in ale targuielilor, incat te lasi cuprins de jocul lor cu o bucurie copilareasca.

Marocul nu are definitie, poate pentru ca este alcatuit din mii de bucati diferite, ca un puzzle cultural si social. Marachesul vechi m-a zguduit, ca o palma primita pe neasteptate. Daca in urma cu o zi eram in lumea civilizata si clara a Europei acum eram intr-o forfota de oameni, in mijlocul unui infern minunat, alcatuit din voci, imagini, oameni si zgomote fara sens, care nu se opreau si nu ma lasau sa ma opresc. In prima ora petrecuta in Maraches am crezut ca toti sunt nebuni, o nebunie contagioasa care o sa ma consume intr-un mod delicios. In prima ora am alergat practice dupa micul nostru ghid, prin piata legendara a Marachesului. Nu stiam unde sa ma uit si ce imagine sa imi imprim pe retina pentru totdeauna. Capate de oaie, fierte, iti ranjeau de pe stalpii unde erau atarnate. Tarabe imense, acoperite de fructe uscate, nuci si seminte te atrageau de la distanta. Dulciuri caramelizate sclipeau in lumina galbena a serii. Sute, mii de portocale asezate ordonat te chemau spre un pahar racoritor de nectar. Strazile erau pavate, de sus pana jos, cu mii de obiecte colorate, stralucitoare, traditionale, spre care te atrageau negustorii lor, atat de zelosi

Cum am ajuns, prin acel vartej de voci si imagini, in dreptul riadului unde urma sa dormim nu am sa stiu niciodata. Prima noapte a fost fara vise, mintea mea incercand sa se adune in fata atator stimuli noi. Dimineata am urcat pe acoperis, aici acoperisurile sunt terase pe care se ia masa, se  doarme sau pur si simplu se zace in soarele bland, in mijlocul perrnelor uriase. Ni s-a servit micul dejun in farfurii pictate si pahare de ceai ca in povesti. Aici am aflat ca nimic nu este mai placut decat un ceai de menta servit dupa propriul sau ritual, pe acoperisul unui riad din Maraches.

Urmatoarele zile am trait intr-un tablou incredibil de colorat. Bazarul marocan este ca Tara Minunilor, gasesti magie la orice pas. Aici poti cumpara orice vrei si orice nu vrei, de la sapunuri minuscule, decorative, la covoare tesute manual si bijuterii din argint lucrate cu migala. Mergand prin piata uiti in ce secol traiesti. De pe o taraba iti ranjesc lucrari dentare pe care negustorul te indeamna sa le probezi iar cativa metri mai incolo copile oachese te trag de mana sa incerci cateva tatuaje henna.

Din Maraches am plecat imbatati de zgomot. Pana in Essaouira am mers cu un autobuz vechi, incarcat pana la refuz cu oameni, capre si pasari. Zambeam cu totii, atmosfera era de film inca nefilmat.

Essaouira a fost, de la inceput, lumina. Totul aici este alb, cald, neatins. Daca Marachesul te asurzeste cu vocea sa, Essaouira te leagana bland in zgomotul pescarusilor. Desi trebuia sa stam aici doar doua zile ne-am prelungit sederea cu inca doua. Am locuit in ‘gaura albastra’, asa cum ne-a prezentat-o proprietarul sau, un riad magnific, cu paturi sapate in peretii vopsiti in albastru. De altfel aceasta culoare era pretutindeni in Essaouira, din cer pana in ocean. Fiind oras pe coasta Atlanticului Essaouira ne-a ademenit cu gratarele sale pline de peste pescuit proaspat, cu pescarusii gata sa faca orice pentru cativa creveti, cu valurile imense care se spargeau de vechile ziduri ale cetatii, cu armata de pisici lenese care se preling pe strazile albe. Viata aici este linistita, curge domol, cu siguranta nesfarsitului. De aici nu as fi vrut sa plec niciodata pentru ca timpul sta pe loc in Essaouira si te face sa te simti nemuritor.

Am plecat cu un gol in suflet, jurand sa ma intorc. Ne pregateam pentru o calatorie de cateva zile, spre destinatia noastra finala, Sahara. Zilele care au urmat au fost un vis, colorat in nuante de roscat, galben si albastru. Drumul a fost nesfarsit, cu nopti grabite in orase din ce in ce mai mici, ceai baut in pahare magice, perne moi desprinse din povesti arabe, portocale cu gust adevarat de portocale. Marocul este o poveste, o lume diferita pentru fiecare om ce indrazneste sa o vada. Am alunecat pe langa stanci imense, sosele nesfarsite, apusuri si rasarituri de soare ce ar merita fiecare un roman propriu. Intalnirea cu Sahara a fost neasteptata. Deodata eram langa piciorul dunei. Am dormit in sunetele desertului, sub lumina clara a lunii reflectate de nisip. Daca in Essaouira ne-am simtit nemuritori aici ne-am simtit mortalitatea, acut si iremediabil, in nesfarsitul desertului. Am privit rasaritul in liniste, incapabili sa spunem un cuvant. Ma simteam la capatul lumii, martora a unui nou inceput. A doua zi am plecat inapoi spre Maraches. Nimeni nu spunea nimic, de parca pierdusem pe cineva drag. Drumul de intoarcere a fost o rememorare a ultimelor zile, cu amintiri fragmentare pe care incercam sa le zidim pentru totdeauna in noi.

Am mai petrecut doua nopti in Maraches, intr-un alt riad, intre perne moi si rosu regal. Zborul spre casa ne-a purtat prin Milano, unde Europa ne-a reamintit ca apartinem unei alte lumi, nu celei a nisipului si a povestilor ciudate. Ploua iar ploaia a sters din noi o parte din melancolia acelei calatorii, dar fiecare am pastrat Marocului un loc ascuns in suflet.

Ne-am intors de cateva zile din sejurul castigat pe blogul Christian Tour. Doresc prin acest articol sa impartasesc cateva impresii si ganduri din vacanta petrecuta in Santorini. In primul rand, pentru cei care au indoieli sau dubii cu privire la corectitudinea concursurilor organizate pe blog, pot afirma cu tarie ca premiile sunt adevarate, iar castigatorii sunt alesi “cinstit”-eu personal, spre exemplu, neavand nicio legatura (rudenie ,prietenie, amicitie) cu niciun angajat Christian Tour-. Pentru a trece la lucrurile cu adevarat importante si anume la sejurul petrecut pe insula, mai am de facut o observatie: In ultimii trei ani am achizitionat sejururi in afara tarii. Toate pe insule din Grecia. Nu stiu cum se descurca in cazul altor destinatii, insa nu pot sa nu observ ca de la an la an, echipa Christian Tour si-a imbunatatit serviciile, si-a dezvoltat programele si poate cel mai important, a inceput sa isi fidelizeze clientela (fie si prin prisma acestui blog). Sigur, nu vreau sa laud excesiv, pentru ca intrand in amanunte se pot gasi in continuare lucruri ce ar trebui ameliorate, daca nu chiar schimbate, insa per total mi-a lasat impresia unei agentii cu pretentii ce isi respecta clientii si face tot posibilul pentru a gasi solutii pentru toate gusturile. Voi alege in continuare sa imi planific vacantele cu Christian Tour! Revenind la Santorini: Vacanta a inceput cu reprezentantul Christian Tour inmanandu-ne voucherele pentru biletele de avion si cazare, la check-in pe Otopeni. A urmat un zbor placut cu Aegean Airlines de aproximativ o ora si 45 minute pana la destinatie: aeroportul din Fira. Primul contact cu insula a fost ciudat: peste tot numai stanci, roca si foarte multa ariditate. Ici-colo cate un palmier sau un tufis uscat de soare. Pe drumul spre hotel, usor-usor au inceput sa apara faimoasele case albe, varuite, toate ornamentate cu elemente de diverse nuante albastre si asortate cu manunchiuri de flori rosii, mov sau portocalii. Atmosfera este pentru inceput stranie, insa ulterior pe masura ce am inceput sa descoperim insula pas cu pas, totul s-a transformat in ceva deosebit, o experienta unica si bineinteles romantica. Hotelul Orion situat in Kamari este o varianta pentru toti cei ce vor sa exploreze insula si sa traiasca experienta Santorineza. Pentru cei ce cauta un loc extrem de romantic, cu tente de lux, recomand cu caldura hotelurile din partea opusa (Immerogvili, Fira, Oia, Firostefani). Hotelul ne-a lasat o impresie buna (stiam la ce sa ne asteptam inainte de a pleca). Este un hotel cinstit, curat, cu mobilier usor invechit si rustic, avand nevoie clar de o renovare; compenseaza insa prin personalul foarte amabil, piscina curata, dotata cu bar si sezlonguri (foarte frumos, dealtfel, aranjata aceasta zona). Camera este dotata cu aer conditionat si televizor(pe care l-am deschis o singura data). Micul dejun se poate servi pe terasa, in camera, sau la bar, insa noi am preferat zona piscinei. Vremea ni s-a parut ideala pe tot parcursul sejurului. Soarele ardea foarte tare, insa briza marii, mai mereu prezenta, compensa caldura. Noaptea de obicei era foarte racoare. In prima zi am avut intalnirea cu “ghidul local”- Alina. Ca si ceilalti “ghizi locali” de care am avut parte pe parcursul sejururilor luate prin Christian Tour, s-a dovedit extrem de amabila si foarte receptiva. Ne-a ajutat de foarte multe ori cu raspunsuri la diferite probleme ivite. Punctele de atractie turistica ale insulei le-am vizitat pe parcursul a 5 zile, ultimele doua ramanand de plaja si cumparaturi. Am inchiriat o masina 3 zile cu care ne-am plimbat in voie pe insula. Ce ne-a placut foarte mult: Oia seara- absolut superb pentru promenada, chiar dupa apus, si pentru a savura un coktail la una din terase. Farul din Pharos (in apropiere de Akrotiri) este cel mai sudic punct al insulei, superb de vizitat chiar dupa apus, si culmea rasaritul din Kamari (chiar ne-am mirat de ce nu este promovat- toti turistii se strang in localitatile de pe coasta calderei pentru cel mai spectaculos apus din lume, insa nimeni nu recomanda superbul rasarit, de pe partea opusa, din Kamari. Este cu adevarat pacat, deoarece a meritat din plin trezirea la ora 4 dimineata pentru vizionarea spectacolului de culori). In rest, intr-adevar apusurile sunt deosebite (am vazut unul din sud-in zona Akrotiri, unul din centru-Immerogvili si unul din Nord-Oia) Este fascinanta desfasurarea de forte din Oia…care este efectiv invadata de turisti cu cateva ore inainte de apus. Spectacolul este total…se aplauda, se danseaza, etc. De vizitat ar mai fi Pyrgos, de unde se poate ajunge foarte usor la cel mai inalt punct de pe insula, unde panorama este fantastica, Mesagonia, Exogonia, doua satuce traditionale, situl arheologic de la Akrotiri (care din pacate era inchis), ruinele Thirei antice, neaparat croaziera oferita ca excursie optionala cu vaporasul traditional la vulcan si  plaja Rosie care este foarte spectaculoasa. Recomand in Kamari cu caldura taverna Alexander, unde singurii chelneri (doi la numar) sunt romani si au grija cum se cuvine de semeni:) Mancarea este excelenta si portile foarte mari. Deasemenea este important sa gustati faimosul Vinsanto, vinul Santorinez care este celebru in lume si care poate fi gasit la una din multele vinarii de pe insula.Per total, a fost o experienta unica, frumoasa, romantica si relaxanta care ne-a incarcat bateriile si ne-a adus aminte de cat de important este sa calatoresti, sa cunosti si sa apreciezi tot ceea ce a creat natura, dar si omul. Multumim Christian Tour si , cu siguranta, pe data viitoare! La anul sper sa ne intalnim din nou… cu destinatia Zakynthos.

Am stat putin sa ma gandesc care ar fi “cea mai reusita excursie/sejur” pe care mi-a fost dat sa il traiesc. Sunt multe, dar una anume mi-a umplut inima. Se intampla acum cativa ani, cand eu, sotia si inca doi prieteni am hotarat sa incercam sa facem o excursie “asa cum ne dorea sufletul” – in Grecia. Am ales sa mergem cu masina, pentru a avea toata libestatea de miscare pe care ne-o doream. Itinerariul si obiectivele au fost lasate in grija mea, in calitate de personaj pasionat de istorie, mitologie si alte chestiuni legate de vechea Grecie. Ca atare, am avut libertate deplina, de care m-am si folosit. Am inceput cu o documentare exaustiva, am eliminat “zonele” care nu se incadrau in tema “Grecia Antica”, am hotarat ca datorita timpului limitat (14-15 zile) nu ne vom aventura decat pe continent, urmand ca Delos, Samos, Rodhos, Kos si celelalte delicatese marine grecesti sa le lasam pe alta data. Am bifat pe o harta toate obiectivele “sine qua non”, am facut pregatirile “materiale”, si am purces la drum. 2 familii, o masina, doua corturi (excursie “studenteasca” – bani limitati, campinguri, etc). Multa incredere si voie buna.

Am plecat seara din Romania (la sfaturile unor prieteni – ca sa putem trece Bulgaria noaptea). Drum fara peripetii pana in Salonic (nu ne-am intalnit nici cu Generalul Cinciulescu si nici cu fratele mai mare, Zeciulescu..) Prin Salonic am trecut “in fuga mare”, conform deciziei de a merge strict catre antic. Prima escala a fost in Katerini, unde campam, baie in apele cristaline ale Mediteranei, somn, si dimineata (dupa o alta baie) – strans cortul si glont spre Dion. Caldura ingrozitoare, ii “tarasc” efectiv dupa mine pe prietenii mei, le povestesc despre Alexandru, despre Filip, despre Aristotel. Incerc sa ii fac sa vibreze pe aleile pe care Alexandru primea lectii de la Aristotel, ii pun sa stea in locurile unde s-a luat decizia invadarii Greciei, vizitam templul comandat de Alexandru dupa expeditia din Egipt (dedicat lui Isis), vizitam casa lui Nero (prilej de alte istorii). Plecam extenuati de caldura, ne bucuram de aerul conditionat din masina, si ne indreptam spre Larisa, Lamia (Thermopile) si mai apoi spre Delphi. La plecarea din Dion ii promitem muntelui Olimp ca o sa ii facem o vizita exclusiva.

In drumul spre Delphi trecem prin Arachova, locul de unde se alegea viitoarea  Phytia, ne bucuram de privelistea de “mare in mare” a livezilor de maslini prelungind stralucirea marii din golful Itea, si ne cazam ca de obicei intr-un camping, pe nume – se putea altfel – Apollo. Ne bucuram de apus din satul de linga site-ul arheologic, gustam din bucataria locala la o taverna, si adormim cu gandul la Pythia, Oracol, Sfinx, Cei sapte contra Tebei, Orfeu…

In Delphi e mai racoare, site-ul e absolut magnific, la fel si muzeul (foarte modern, foarte bine organizat). Ne delectam cu imaginea stadionului “suspendat” in stanca, cu metopele reprezentand luptele lui Hercule, cu cei doi Kouroi (splendide reprezentari de arta cicladica), cu vestitul Conducator de Car. (prilej pentru mine sa incep sa povestesc legenda Atreizilor, sa il introduc in scena pe Pelops, pe Tezeu, pe Oenomaos, pe Myrtilos si ale lor istorii. Promit ca o sa le continui la Olympia…).

Mai ramanem o noapte la Delphi, si plecam spre Atena. Dupa ce luam contact cu nebunia din trafic si acei frumosi (a se citi – inconstienti) motociclisti din Atena, reusim sa ne cazam foarte aproape de Acropole, undeva pe Ermou, langa Monastiraki. Aici ne cufundam putin in piata de vechituri, in tavernele Atenei, dedicam o zi intreaga pentru Acropole, ne racorim putin in Gradinile Nationale, asistam la schimbarea garzii, admiram arhitectura neoclasica a Zappeion-ului, privim apusul printre coloanele templului lui Zeus Olimpianul, mergem pe urmele lui Hadrian, acest roman atat de iubitor de grecesc…

[...]Scriu si imi dau seama ca probabil ma indrept intr-o directie gresita. Nu pot sa scriu un roman aici, nu pot sa va plictisesc (sau nu) povestind tot ce s-a intamplat acolo. Fac o promisiune – in functie de comentariile pe care o sa le primesc, o sa continui cu partea 2-a, a 3-a, etc O sa enumar doar un sir de cuvinte, care pentru mine inseamna fiecare cate o pagina pe acest blog. Propylaea (pavata cu marmura neagra pe centru si alba le margini – in imaginatie), Erechteionul, Templul Atenei, Pericle, Templul lui Poseidon de la cap Sunion, orasul lui Pericle/orasul lui Hadrian, muzeul Acropole cu standuri goale de exponate (pentru a pune presiune pe guventul britanic de retrocedare a exponatelor), Teatrul lui Dionysos, al lui Herodes Atticus,… Istmul Corinthic, Acrocorinth, ATICA si Argolida, Epidaurus (cu spledidul amfiteatru, cu medicul/zeu Asclepyos/Esculap – merita vazut un concert aici), Nafplio (prima capitala a Greciei independente), Tolo,  Argos (cu cel mai inalt amfiteatru – se pare acoperit), Tiryns (orasul alb – sursa de inspiratie pentru vestitul Tolkien), Micene (cu toate legendele, cu Troia, cu mormintele lui Atreu, cu poarta  leilor, cu zidurile ciclopice… cu Agamemnon, cu Schliemann… cu Elena, cu legaturile cu Creta si civilizatia minoica, cu taurul…). Mai apoi Tripolis, Kalamata, Sparta (un intermezzo in istoria medievala – cu Mistra si peninsula Mani, cea niciodata cucerita). O zi de relaxare in pesterile din Diros (peste 1 Km de plimbat cu barca in pesterile scufundate…), apoi Olympia, cu gradinile ei, cu Stadionul, cu Templul lui Zeus (si vesnica lui statuie – cel putin in constiinta noastra), Patras, Kalambaka/ Meteora (la insistentele prietenului), Ioanina si cel mai vechi Oracol vestit al antichitatii, cel de la Dodona…

Au fost 15 zile, si ne-am bucurat de fiecare minut.

P.S. Voi reveni…

Continuă citirea articolului »

Vacanta mea a fost in urma cu 2 ani, in septembrie…chiar prin Christian Tour. Am plecat o saptamana cu iubita mea in Grecia, Insula Thassos, statiunea Potos. Calatoria cu feribotul si hranirea pescarusilor te amuza. Cat am stat acolo printre altele am facut excursii. La manastirea de pe stanca, la o seara traditioal greceasca, la situl arheologic din Aliki si apoi in golful Aliki unde pe plaja au cele mai bune fructe de mare pe care le-am mancat:). Am fost si la Panagia unde am vizitat o moara traditionala de ulei de masline. Intr-o zi ne-am suit pe un vaporas care ne-a purtat prin toate zonele greu de accesat pt innotatori…lagune albastre si nisip alb. am incercat sa pescuim chiar dar nu am prins decat nailonul vecinului si un pahar de ouzo dupa:). Am facut plaja cat cuprinde si baie in Egee, aveam un fresh de portocale tot timpul langa mine si patronul terasei de pe plaja ne-a invitat sa vedem meciul Romaniei la ecran mare seara. Ultima zi a fost si cea mai frumoasa, am plecat cu capitanul Gheoghios si barca lui pe o insula din apropiere unde am facut snorkeling, am incercat sa pescuim o caracatita si m-a lasat sa conduc barca putin:). Apoi in timp ce ne intorceam de pe insula pe insula noastra am surprins cel mai frumos apus de soare …asta era si ziua in care eu si iubita mea faceam 5 ani impreuna…a fost un cadou frumos pt noi aceasta vacanta si cine stie, ne-ar placea sa o repetam.

vacanta grecia

Palatul Knossos si sotul meu

Cand am decis ca plecam in Grecia in concediu am ales insula Creta.Auzisem de la prieteni ca e deosebita ,dar nici nu imi imaginam ca locurile pe care le voi vedea imi vor ramine intiparite mult timp in minte-poate chiar toata viata.

Cel mai rau imi pare ca am stat doar 7 zile.Nu am reusit sa vedem tot….mi-as dori sa ma reintorc si sa vad cealalta jumatate a insulei si de ce nu si locurile care mi-au ramas inca intiparite in minte….

Dar am vazut totusi multe in aceste 7 zile….

Am inceput cu capitala-Hyraklion –am vizitat-o si apoi ne-am propus sa vedem Palatul Knossos-una dintre minunile lumii-dovada clara a existentei civilizatiei minoice-o intoarcere clara in trecut …centaurul…ruinele…pe mine ma trec fiori cand vad acele ruine-dovada vie a vremurilor de demult…putem nega ca nu au existat?

Apoi am vizitat insula Spinalonga.Imi amintesc cum ne povestea ghidul istoria acestei insule.Insula a gazduit in urma cu multi ani bolnavii de lepra din Creta- de aceea i se mai spunea Insula leprosilor .Am vazut cuptorul in care isi coceau painea ,biserica unde mergeau si sperau ca Dumnezeu ii va vindeca si in fine acel cimitir modest unde si astazi urmasii lor vin si aduc flori .

Insula Spinalonga-Insula leprosilor

A urmat excursia organizata de agentia de turism in  Santorini-vechea Atlantida –te socheaza prin felul in care se prezinta.O multitudine de cladiri aproape identice de culoare alba cu acoperis albastru, stradute inguste si paralele si in fine ceea ce a mai ramas din Vulcan in urma eruptiei.Parca te trec fiori cand il privesti,dar totusi e socant si fermecator in acelasi timp.Sa nu va spun cand am ajuns in port sin e-am uitat in sus –efectiv unde urma sa ne duca autocarul—era super dar exista si varianta Calare pe magar …Daca ajungeti acolo sa mancati fistic sis a beti vin…super bune…

SantoriniSantorini-ramasitele vulcanuluiDin nou Insula SANTORINI-ALBASTRU SI ALBMagarusii din Santorini

Am sa merg mai departe spre un taram rupt din rai-nu prea am auzit multa lume sa povesteasca despre el-mai precis e vorba de plaja din Vai.Am inchiriat o masina si am pornit spre Vai. Localitatea Vai este situata in cea mai estica parte a Cretei si este renumita pentru Padurea de Palmieri. Padurea se intinde pana la malul marii, iar peisajul este mirific-e ceva superb . Eu m-am simtit ca intr-un episod din Lost.
Este unica padure de palmieri Phoenix Theophrastii si de fapt este singura padure de palmieri din Europa. Padurea contine in jur de 5.000 de palmieri si se intinde pe 250 de hectare.
Unii spun ca padurea dateaza din perioada medievala si ca arabii ar fi plantat acesti palmieri atunci cand au cucerit Creta. Altii spun ca au fost plantati de piratii care se ascundeau pe insula.
Padurea a devenit populara odata ce generatia Hippie a inceput sa vina in Creta, in 1970. Prin 1980 padurea de la Vai devenise o zona oribila, murdara si de nerecunoscut. Din fericire plaja a fost curatata si acum este declarata zona protejata.
Padurea de Palmieri apartine acum Manastirii Toplou si este vizitata anual de mii de vizitatori. Se afla la aprox 25 de km de Sitia si este foarte bine semnalizata pe traseu din orice punct al Cretei ati veni.

Am facut multe fotografii –cand ni se face dor ne uitam la ele……

Plaja din VAJ

Un alt punct deosebit a fost Matala.

Situata in sudul Cretei (partea vestica), la 20 de km de Agia Galini cu vedere spre  Marea Libiei , era in trecut statiunea preferata de romani

Citisem in urma cu mult timp ca Matala a fost intr-un timp locul preferat de adeptii miscarii Flower-Power si Hippie in general.

Astazi Matala a devenit o destinatie pentru multi turisti, cu multe hoteluri, taverne si magazine. Inainte de exodul de hippie, Matala era linistita acum insa a devenit  supraaglomerata in plin sezon – fiind cunoscuta  pentru grotele artificiale ale Cimitirului Roman.

Ghidul ne povestea ca grotele artificiale, sapate adanc in partea nordica a coastei, au fost probabil locuri de adapost sau de veneratie, iar apoi in secolele 1 – 2 d.H. au fost transformate in morminte.

Am intrat in grote sin e-am intors in timp cu multi ,multi ani in urma…………… O sa las fotografiile sa vorbeasca.

Matala-grote romane....Interiorul unei grote-vechi mormant romanDin nou MATALA-CIMITIRUL ROMAN DIN STANCA...E DEOSEBIT

A urmat oraselul Ierapetra. Pentru unii -poate ca nu prezinta interes dar noi am vrut sa il vedem.Dupa parerea mea personala orice orasel din Grecia are istoria lui si merita cercetat si vazut-imposibil sa nu te atraga .

Desi este situat pe tarmul sud-estic al Cretei, Ierapetra este cel mai sudic oras al Europei. Placut la vedere, numita chiar ‘raspantie a civilizatiilor minoica si aheana’, Ierapetra are totusi astazi un aer paraginit.La o prima vedere nici nu te-ai gandi ca orasul a fost candva o cetate infloritoare, cu vile, temple si amfiteatre. De altfel, Ierapetra este un oras foarte vechi, locuit din timpuri preminoice, care a inflorit tocmai datorita schimburilor comerciale cu Africa de Nord si Orientul Mijlociu.

Orasul Ierapetra

Vechiul port este strajuit de o fortareata venetiana ce dateaza de la inceputul sec. XIII, iar in vestul orasului se afla un frumos cartier turcesc, in care domina o moschee restaurata si o fantana otomana. Pe una din strazile Ierapetrei, strada Samouil, se afla o casa cretana in care si-ar fi petrecut in 1798 o noapte vestitul Napoleon Bonaparte, in drumul sau spre Egipt.

Am gasit casa destul de usor .Un domn cu par alb ne-a condus pana in fata casei.

Casa din Ierapetra unde a innoptat Napoleon

In centrul orasului am vizitat muzeul de Arheologie.Exponatele muzeului dateaza din perioada minoica pana in perioada romana si includ urne funerare, vase, topoare din bronz, statui si sculpturi in piatra.

Cam atat am reusit sa vedem…plaja am facut doar o zi in Herssonissos-unde am si stat la un hotel .Nici acum nu imi vine sa cred ca anul trecut am fost acolo…mi-e dor de CRETA…unii se mira ca m-as intoarce acolo ,dar daca cumva ajungeti acolo sunt sigura ca veti spune la fel…mi-ar place sa vad Egiptul ,piramidele cred ca ar fi la fel de interesant…

Daca ajungeti in Creta , va recomand sa vizitati aceste locuri minunate –nu veti regreta va asigur .

In primavara acestui an am avut sansa sa petrecem un weekend in frumoasa statiune situata la cea mai mare altitudine din România si anume in Predeal.Am ajuns cu masina personala pe DN-1 , E 60 ( Km 143 ) dar se poate ajunge si cu trenul, gara fiind situata in apropiere de centrul statiunii. A fost un weekend de vis unde aerul curat si frumusetea locului ne fac sa ne aducem aminte cu drag de acele locuri minunate.Am fost cazati la pensiunea Toledo aflata chiar la intrarea in statiune dinspre Brasov, o pensiune frumoasa si curata cu gazde primitoare si mereu cu zambetul pe buze. La pensiune am avut parte de o sedinta relaxanta de masaj unde m-am simtit foarte bine .Camera era dotata cu baie proprie si TV . O pensiune primitoare unde cu siguranta si ochiul cel mai critic s-ar simti bine.
Am vizitat mareata manastire Sf. Nicolae, Biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena aflata chiar in centrul statiunii langa parcul de joaca, locul in care copii se pot distra. De asemenea se pot vizita si alte obiective turistice cum ar fi: Cascada Tamina, Pestera de Gheata, Capela romano-catolică Timişul de Jos dar si partiile de schi atat de cautate in frumosul anotimpul de iarna .Dupa o ploaie rapida de primavara ceata s-a ridicat iar peisajul montan a devenit de vis.Un loc ce merita vizitat in orice anotimp datorita aerulului curat, fară praf si alti agenţi alergici, bogat in ozon si o presiune relativ scazută a aerului.A fost un weekend frumos in care ne-am simtit bine.Daca la inceputul anului am vazut muntele speram ca viitoarea excursie sa fie la mare la noi in tara la Mamaia unde am auzit ca e foarte frumos.Nu am fost plecati niciodata intr-o excursie la mare cu cel mic dar, poate o sa avem noroc de aceasta data iar cel mic sa se bucure de aerosolu de dimineata. atat de necesar pt el.

Era undeva prin aprilie anul trecut, adica 2009…In minunatul nostru oras din Ardeal se organiza un targ de turism…Increzatoare, mi-am luat iubitul si am studiat toate ofertele de Grecia . Cea mai tentanta era o excursie oferita de un touroperator nou pe piata care ne promitea un sejur de vis in insula Rhodos la numai 319 euro la un hotel de 4 stele cu all inclusive….Asa ca fara sa stam pe ganduri am lasat un avans , noroc ca in contract era prevezut ca daca intervine ceva neprevazut ne primim banii inapoi…Parca intuiam ce avea sa se intample….Si bineinteles inevitabilul s-a produs….In iunie la data promisa ne facem bagajele si ne imbarcam in autocarul firmei fantoma (sunhotelsdirect) pentru Bucurest ca de acolo era zborul…Si ce credeti ?Cu stupoare aflam de la reprezentantul firmei in aeroport, ca firma nu a achitat companiei Romavia zborul…nervi, amenintari, oboseala si drumul inapoi acasa in aceeasi zi….Cumplit, nu? Se anunta un concediu compromis….Norocul ne-a surasa la agentia Christian tours, unde am intrat si ni s-a oferit cea mai apropiata plecare in Antalya , o alegere super pentru un concediu de neuitat cu familia…Nici macar nu desfacusem geamantanele…le-am lasat in garaj si am fost hotarati sa plecam cat mai curand in vacanta.Era o problema, nu aveam pasapoarte!!! Asa ca ALTI BANI, ALTA DISTRACTIE, rapid, i 24 de ore aveam pasapoartele si eram in aeroportul din Cluj asateptand nerabadatori zborul pentrtu Antalya….Emotii, vise, asteptari. alaturi de minunta echipa Christian tour …La hotel in frumosul oras port Side, tot confortul, oameni deosebiti, ospitalitate cum numai turcii stiu sa ofere…delicii culinare, gradini cu palmieri, plaje intinse scaldate in soare, corabii pescarusi… Un loc de vacanta minunat pe care nu ne asteptam sa-l descoperim curand….Echipa de animatori fantastica…spectacole, concursuri, ne-au facut sa simtim pe moment ca apartinem acelor locuri, alaturi de alti turisti, in special nemti si francezi, toti aveam perte de aceeasi vacanta reusita . Am mers in croaziera cu o corabie de pirati pe fluviul Manavgat, pana la varsarea in mare…pescarusi, soare, muntii Taurus in departare, valuri, lipie calda coapta sub ochii nostri, masa oferita pe vapor…minunat. Baietii au gustat din plin si raftingul organizat pe un rau din apropiere, unde au trait o experienta de neuitat…Si ne trezim ca au trecut cele 7 zile atat de frumos si atat de curand…..A fost un sejur minunat ….si neasateptat, plin de surprize!!!!!Ne-a salvat vacanta Christian tour ! Va multumim si abia asteptam sa mergem cu voi in Grecia!!!!!!!!!!!!!!!!