Prima impresie pozitiva pe care ne-a facut-o Christian Tour, a fost site-ul. Din trei click-uri am ajuns unde trebuia. Navigare simpla, excelenta, fara probleme, rapida, si mai ales detaliata! Am analizat mai multe destinatii, si mai multe hoteluri, pentru ca in final sa ne oprim la Creta. In ciuda tuturor informatiilor de pe internet, si de la cunoscuti, aveam sa ne convingem abia la destinatie ca nu puteam face o alegere mai buna.

Totusi, nu puteam pleca fara un pic de dramatism. Sotia mea s-a „amorezat” la prima vedere de un anume hotel. Uitandu-ne si pe alte site-uri, am vazut ca majoritatea celor care mai fusesera pe acolo aveau numai cuvinte de lauda. Desi eram sceptici in privinta pozelor, nu aveau cum sa nu ne impresioneze atat privelistea, cat si interiorul hotelului. La telefon insa, ni s-a spus initial ca nu mai exista locuri in acel hotel, pentru perioada in care ne luaseram concediu. Jale si suspine, tristete si dezamagire. Am facut insa o noua incercare, de data aceasta la unul din sediile Christian. Desi sansele erau mici, ni s-a spus ca vor incerca sa faca rost de o camera (cu sea-view, cum vroiam, altfel n-ar fi meritat).

Dupa 24 de ore de tensiune, primim in sfarsit un telefon, si o confirmare, ca ni s-a gasit o camera, si inca ce camera! Aceasta a fost a doua impresie pozitiva pe care ne-a facut-o Christian. Nu numai ca au fost politicosi la maxim, si ne-au asistat pana la capat in ciuda pretentiilor – ne-au si rezolvat problema!

Creta este un loc de o frumusete impresionanta. Am aterizat, la propriu, pe un colt de stanca, ce se intindea deasupra marii. Nu ne-a luat mai mult de doua minute, la iesire, sa gasim reprezentantul Christian si autocarul care urma sa ne duca la hotel. Ni s-au oferit din start toate informatiile de care aveam nevoie si, in plus, ni s-a promis si o intalnire a doua zi, pentru a discuta mai pe indelete programul, si optiunile pe care le aveam.

Drumul spre hotel a fost primul contact cu aceasta insula minunata, si contrastele ei. In stanga noastra se intindea marea cat vedeai cu ochii. In dreapta, un teren stancos, prafuit, presarat insa pe alocuri cu livezi de maslini si vita de vie. Am traversat deopotriva localitati mici, linistite, sate pescaresti parca parasite, dar si statiuni turistice aglomerate. Turisti de toate natiile se plimbau pe jos, sau cu ATV-uri, facandu-si cu greu loc – unii pe trotuarele pline de buticuri, magazine si cafenele, ceilalti pe stradutele stramte, inclinate si intortocheate.

Plajele sunt renumite pentru calitatea apei, albastra si limpede. Cea din fata hotelului nostru, de altfel inzestrata cu steagul albastru, nu facea exceptie. Sub apa, un spectacol unic – roci vulcanice imense, pravalite unele peste altele, printre care misuna tot felul de pesti – de la cei mici si fosforescenti, pana la unii mari, argintii. Arici de mare, foarte periculosi, insa extrem de pasnici (chiar imobili), guvizi (sau niste rude de-ale guvizilor), nici o alga, nici o mizerie, nimic nu intineaza acest spectacol.

Prima noastra destinatie a fost Aghios Nikolaos – cautati-o, merita. Nu voi intra in toate detaliile, insa trebuie sa mentionez in primul rand portul, parca desprins din secolul trecut, cu cafenele pe toate partile, si barcute mici, de pescari, cu sau fara vele. Spectacolul oferit de catargele, nu foarte inalte, care se clatina in ritmul valurilor marii face ca aceasta priveliste sa fie impresionanta, mai ales la apus de soare. Din gura portului, catre interiorul localitatii insa, se formeaza un mic lac, extrem de adanc, cu apa aproape neagra, strajuit intr-o parte de o intrare ingusta si un pod, si in partea cealalta de o stanca inalta. Pe marginea acestui lac, am poposit la o cafenea mica, pentru o placinta cu mere intr-o dupa-amiaza calda…

Spinalonga este o insula, un fort, o fosta leprozerie, un important bastion, si un ultim obstacol in fata invadatorilor, un amestec de arhitectura venetiana si orientala (turceasca), si unul din locurile care ne-a impresionat cel mai mult. Strajuind intrarea intr-un golf, intreaga insula este un labirint de ziduri de aparare, cladiri de tot felul, porti inalte, turnuri si poteci. Am gasit in plimbarea noastra chiar si o pestera micuta. O liniste apasatoare domneste pe insula, in ciuda grupurilor de turisti, aceasta fiind in trecut, mai ales in secolul 20, scena unor istorii teribile, si unor drame greu de descris.

Nici o calatorie in insulele grecesti, nu ar fi completa fara o vizita in Santorini. In mod sigur insula trebuie sa fie inclusa in orice top al celor mai frumoase locuri din lume. Santorini ne-a aparut initial in fata ca o stanca, aproape verticala, cu varful ascuns in ceata. Putin dezamagitoare a fost teama ca aceasta nu se va ridica, si nu vom putea vedea mare lucru. Am plecat cu autocarul catre prima destinatie, pe o strada care serpuia la un unghi imposibil, in susul stincii.

Primul lucru care impresioneaza la Santorini sunt culorile. De jur imprejur, absolut tot ce vezi este placut ochiului, in primul rand din punct de vedere cromatic. Albastrul cupolelor si acoperisurilor se contopeste cu cel al marii si al cerului. Albul zidurilor il completeaza. Nimic tipator, nimic deranjant nu strica aceasta armonie perfecta. Totul este mic, nici o cladire nu are mai mult de doua etaje. Peste tot gasesti mici terase cu vedere spre mare, si spre vulcan. Sub terase, nu vezi decat alte terase si mici locuinte, dispuse una sub alta, pe verticala, pana la baza stancii. Inevitabil, oricat de nepriceput ai fi, faci numai poze frumoase in Santorini, pentru ca nu exista nimic urat de pozat!

Ar mai fi multe de spus. Mancarea a fost extraordinara, desigur si datorita faptului ca nu ne-am refuzat nimic, si am incercat de toate. Serviciile personalului de la hotel impecabile. Privelistea din balconul camerei nu o vom uita prea curand. Calatoria la palatul din Knossos, tot ce am aflat despre civilizatia minoica, un satuc uimitor pe care l-am vizitat intr-o dupa-amiaza calduroasa, un acvariu cu sute de specii de pesti.

Toate acestea pot spune ca le-am trait datorita celor de la Christian. A ne organiza a fost mereu extrem de simplu. Nimic nu a fost dificil, nu am avut nici un fel de probleme, ba chiar dimpotriva, ni s-au oferit niste oportunitati la care poate nici nu ne-am fi gandit, sau de care n-am fi reusit niciodata sa profitam (cum ar fi vizita la un producator autentic de ulei de masline, de pe urma careia inca profitam). Nu am adus cu noi doar tot felul de bunatati, ci si gramezi de amintiri placute si poze frumoase, si nimic neplacut nu ne-a umbrit experienta.

Recomandam cu caldura atat serviciile celor de la Christian, de care vom profita cu cat mai multe ocazii, cat si macar o singura calatorie in Creta. Nu veti avea nici un regret, iar valoarea si frumusetea locurilor, la care as adauga pretul extrem de mic, fac din aceasta insula destinatia ideala pentru orice tip de vacanta.

…acum,ce sa zic…si excursia castigata nu e de ici de colo (mai ales ca vine pe criza asta)…si pentru ce?….pentru ca am asternut niste randuri sincere…dar oare chiar plec?…daca e teapa?….pana acum nu m-a contactat nimeni sa stabilim detaliile…ce ma fac?ce ma fac?….aaaa….christian tour…niste neseriosi,dom-le…ce vise,dom-le?…ce vise?….e usor sa visezi…

Dupa ce in 2007 fusesem cu iubitul meu  intr-un concediu minunat in Thassos, Grecia, in 2008 am apelat din nou la serviciile Christian Tour pentru luna noastra de miere si am ales de data asta Turcia – Kusadasi.

Am plecat pe 17 iulie cu autocarul din Bucuresti inarmati cu multa rabdare pentru ca stiam ca drumul va fi dublu fata de cel spre Thassos insa timpul a trecut atat de repede incat nu am apucat sa ne plictisim. Bine asta pentru ca in prima seara am facut o escala in Cannakale, un oras port in stramtoarea Dardanele,  ne-am cazat la hotelul Troia unde am avut o camera mare, curata si mai ales cu verdere spre mare. Am vizitat ruinele cetatii Troia, si portul din care in dimineata urmatoare la ora 7 am plecat cu ferry-boat-ul spre Kusadasi. Stiam ca ne asteapta un drum lung, de vreo 7 ore cu autocarul, dar timpul a trecut repede. Ar fi frumos daca si la noi ai putea traversa un oras imens de 7 mil. de locuitori in doar 45 min. asa cum am traversat noi Izmir-ul. Dar asta este, ei au autostrazi, iar noi… visam la ele.

Asadar in jurul orei 14 am ajuns la hotel. Am ales pentru lina noastra de miere un hotel de 5 stele (am vrut sa ne rasfatam), ne asteptam sa fie frumos dar nu ne-am astepta sa gasim o camera atat de mare, de curata si mai ales cu o panorama  asupra marii Egee de undeva de la etajul 7 al hotelului care ne-a taiat respiratia.

Nu am mai tinut cont de oboseala si de desfacutul bagajelor ci am coborat la plaja. Si aici ca si in Grecia anul trecut am avut sezlonguri si saltele gratuit, ceea ce spune multe despre ospitalitatea turcilor dar si a grecilor si despre modul cum inteleg ei sa faca turism. Asadar camera era minunata, mancarea era delicioasa si din belsug (in regim bufet suedez), piscina si echipa de entertainment excelente, personalul hotelului foarte amabil, deci aveam toate motivele sa petrecem o luna de miere de vis si asa a si fost.

In ziua urmatoare am conoscut-o pe dna. Andy, ghida care ne-a insotit in toate excursiile pentru care am optat si care ne-a oferitun tur de statiune gratuit si ne-a dus la o fabrica de haine de piele si la un magazin de bijuterii de unde nu am putut pleca cu mana goala.  Am fost la seara turceasca, la Efes unde am vazut templul fecioarei Maria si unde am aflat ca vin anual mii de turisti, care vin chiar si cu vasele de croaziera (chiar am vazut Orient Express – e imens- , care era ancorat in port in ziua cand am ajuns noi). Am profitat si noi de un vas de croaziera dar unul mai micut cu, care am mers pana in Grecia, pe insula Samos. E o croaziera care nu trebuie ratata si care nici nu e scumpa dar trebiue sa platiti 10 euro in plus pentru taxa de viza. Am mai mers intr-o croaziera mai scurta de data asta, dar am avut parte de ouzo party, si metaxa party, deci distractie cat cuprinde. Insa de departe cel mai fascinant loc unde am fost este Pamukkale, adica niste terase de calcar undeva on top of the world, am facut baie in piscina Cleopatrei, excursie care a meritat efortul de a te trezi in concediu la 5 dimineata si de a suporta inca un drum cu autocarul de vreo 7 ore. Chiar merita.

Asadar avem inca un motiv  sa multumim Christian Tour pentru luna de miere cu adevarat de vis pe care am avut-o.

Ca mai toti romanii inainte de a alege sa plec spre o destinatia din afara tarii ,am inceput sa ma interesez sa accesez siteuri de tour operatori, sa citesc forumuri, bloguri , comentarii, sa rasfoiesc brosuri, si asa am ajuns sa aleg CHRISTIAN TOUR. Lucrurile frumoase care le-am citit despre voi m-au facut sa optez fara sa stau pe ganduri pentru una din ofertele voastre si anume Insula Thassos in Potos, o locatie care s-a dovedid a fi de vis.
La imbarcare totul a mers ca la carte, timpul de plecare respectat, bagajele aranjate cu grija de domnii soferi Ovidiu si Ionut, ce sa mai spun exact cum trebuie sa inceapa un concediu.
Si-am pornit spre Insula de Smarald, care-si merita pe deplin numele, v-o spun cu mana pe inima. Pe drum atmosfera superba, muzica greceasca care sa ne poaarte deja cu gandul spre grecia si sa ne binedispuna, filme pe dvd, pauze facute la un interval care sa multumeasca si pe cel mai mofturos si pretentios turist, informatii despre locurile prin care trecem oferite cu prompititudine de insotitorul de grup, lucruri care ne-au facut sa nici nu simtim cum a trecut noaptea si sa sa fim mai mult decat fresh la inatlnirea cu soarele Greciei.
Dimineata am ajuns in Keramothi locul de unde ne-am imbarcat pe ferryboat spre insula Thassos. Drumul spre insula a durat cam 40 de minute si a fost superb. Am fost acompaniati tot drumul de pescarusi care la cati turisti au vazut deja ne considerau prieteni si veneau pur si simplu si ne luau biscutii din palma.
In departare incepea sa prinda contur insula si mai exact capitala ei Limenas. Deja nu mai aveam rabdare, imi imaginam insula in fel si chip, ma gandeam la plaja la dealurile pline cu maslini, smochini si leandrii imensi, la ce o sa am de vizitat.
In Limenas, aceeasi buna organizare din partea Christian Tour si a agentiei partenere grecesti, fiind asteptati in port de cei de la Mythos Travel, Cosmina si Ovidiu ,care aveau sa ne fie ghizii pe insula. De aici am fost preluati si am plecat pe insula spre cazare, totul decurgand perfect. Un peisaj de vis cum numai in documentarele de pe Discovery mai vazusem, in acelasi loc sa gasesc mare, plaja, vai adanci, munti, ce sa spun de vis, insula Thassos este situata in golful Kavala in partea nordica a Marii Egee si fiind cea mai apropiata insula de Grecia Continentala.
Ajunsa in potos formaliatile de cazare nu au durat mai mult de 5 minute cel de la agentia greceasca ocupandu-se de absolut tot, urmand ca spre seara sa ne intalnim sa ne prezinte atractiile insulei ce as putea face pe acolo si bineinteles ceea ce-mi doream cel mai mult sa aflu tot ce trebuie in legatura cu excursiile optionale despre care ghidul din autocar ne spusese cate ceva si despre care citisem ca merita facute toate.
Potosul locatie care dupa parerea mea este cea mai animata statiune atat ziua cat si noaptea, impropriu spus statiune, mai degraba ca sa nu-i stirbesc din pitorescul locatiei este un satuc grecesc, cu adevarat superb cu case albe cu portile si tamplaria vopsite in albastru, si evident tavernele, care au un farmec aparte neexistand grad de comparatie cu restaurantele.
Desi eram destul de obosita dupa un drum de aproape 16 ore, am ajuns in camera bineinteles dupa urarile de bun venit si ale proprietarei si binecunoscuta kalimera, proprietara care s-a dovedit a fi o persoana deosebita pe parcursul sederii mele acolo, am descoperit cu placere o camera spatiaosa, luminata stralucind de curatenie, dotata cu tot ce aveam nevoie, am facut un dus si am pornit sa explorez Potosul nemaiavand rabdare, fiind asemenea uni copil mic care de abea asteapta sa-si incerce noua masinuta.
Evident prima destinatia a fost plaja imi doream sa intru in apa care pe drept cuvant da numele insulei Thassos de “Insula de Smarald” fiind de o limpezime si de o culoare cum nu mai vazusem pe viu niciodata. Primul lucru care m-a surprin a fost faptul ca pe plaja nu se plateau sezlomgurile, simplul fapt ca ai ales un sezlong din dreptul unei taverne fiind o onoare pt proprietarul lor care a venit si ne-a servit cu o cupa de cirese puse in gheata, evident din partea casei.
Si a venit si ora la care era stabilit info meatingul, in care aveam sa ma inscriu eu si prietena mea in toate excursiile optionale, cel de la agentia greceasca nefacand altceva decat sa-mi confirne ce auzisem eu despre ceea ce ar fi de vazut pe insula, ba mai mult facndu-ne, prin prezentarea deosebit de bine pusa la punct si argumentata, sa fim si mai curioase si nerabdatoare. Si astfel am optat pt toate cele 4 excursii seara greceasca, plimbarea cu vaporasul, turul insulei si vizita la Kavala, avand si o reducere care a fost mai mult decat ok.
Prima a fost Seara Greceasca tinuta intr-un satuc la 10 km de Potos, despre care am aflat ca este un sat traditional macedonean, cu locuinte din piatra si cu acoperis facut tot din piatra, ceea ce le conferea un farmec aparte. Taverna unde a fost organizata seara greceasca, era superba, cu acoperisul deschis, plina de flori si evident rasunand a muzica greceasca. A fost extraordinar atat programul muzica live timp de 4 ore, o sumedenie de dansuri, traditionale si ce a fost cel mai interesant era perioada in care se culegeau strugurii si era in desfasurare un fel de festivalul vinului la noi, se alegeau cateva fete se urcau pe un butoi imens, plin cu struguri si pe ritmul muzici trebuiau sa striveasca strugurii, pot sa spun ca a fost ceva inedit. Si pentru ca seara sa se termine intr-o nota suta la suta greceasca am fost invitati sa spargem farfurii pe ritmuri de bouzuki.
A urmat croaziera cu vaporasul alt capitol superb al calatoriei. Am plecat dimineata fiind insotiti de nelipsitii pescarusi. Peisajul a fost unul fascinant, paduri de pini care intrau in mare, livezile de maslini care se vedeau de pe marea care datorita limpezimii si culorii parea ca este ireala. Am facut cateva opriri pe niste plaje unde se putea ajunge doar pe mare si am servit masa pe vapor intr-un golf mirific. Evident ca peste tot in Thassos si pe vapor am primit din partea casei daca pot sa spun asa din partea capitanului nelipsitele shoturi grecesti cu gusturi si culori diferite. Si pentru ca aceatsa zi sa se termie intr-un mod cat se poate de spectaculos, la intoarcerea spre Potos cativa delfini ne-au tinut companie, inotand pe langa vaporas timp de cateva minute, asa ca nu este doar un mod de a-si face publicitate pe toate pliantele care fac reclama insulei unde sunt poze cu delfini.
Si urma alta zi plina turul insulei, porneam sa exploram Insula de Smarald.
Prima oprire a fost la Manastirea Arhangelul Mihail o locatie spectaculoasa construita pe stanci deasupra marii, iar privelistea iti taia pur si simlu rasuflarea. Manastirea nu iese in evidenta datorita icoanelor vechi pastrate aici sau a altor obiecte de cult, insa mai important decat acestea, se pastreaza o bucata din Sf Cui, cu care a fost rastignit Iisus, este vorba de cuiul din mana dreapta acesta a fost descoperit pe dealul Golgota ,de catre Imparateasa Elena, mama lui Constantin cel Mare si a fost pastrat in trezoreria regala de la Constantinopole, pana, cand imparatul bizantin Nicephorus I, l-a donat manastirii Filoteu din Muntele Athos; cand turcii au preluat controlul si au atacat inclusiv Muntele Sfant,Cuiul a fost trimis spre pastrare la mica bisericuta din Thassos unde se afla si in prezent. Este pastrat intr-o decoratie de argint, chiar la intrarea in biserica .Evident aceste date le-am aflat in autocar de la ghida noastra.. Neaparat cei care vor sa viziteze insula trebuie sa vada acest lacas superb. De aici am plecat spre situl arheologic Aliki. Zona Aliki mai este numita si Roca Sfanta, datorita ruinelor gasite aici, in special doua sanctuare antice, sanctuarele fiind ridicate pe mal,ca niste temple inchinate zeilor protectori ai marii a un element de diversitate am aflat ca in Aliki, pe vremea cand cariera de marmura era in floare si portul functiona la capacitate maxima,cu vase care incarcau marmura, aici exista si cea mai mare casa de toleranta din estul Macedoniei O sa mergem intai sa vizitam ruinele templelor, apoi urcam dealul la vechea biserica si cariera de marmura, dupa care cine doreste traverseaza dealul prin padure sau se intoarce la plaja unde au timp cam 30 min sa culeaga pietre de marmura ,sa se plimbe sau sa bea o cafea au fost cuvintele ghidei si intr-adevar superb loc unde am fi ramas nu 30 ci 300 de minute, dar mai aveam inca multre de vazut pe insula.
De aici am plecat spre Panagia mergan paralel cu marea si trecand la un moment dat pe langa o insula despre care am aflat ca este privata, Kinira este numele ei, moment in care incepusem sa visez cum ar fi sa am asa ceva dar brusc visul mi-a fost spulberat cand am aflat ca proprietarul nu poate face nimic pe acea insula statul elen interzicandu-i orice activitate pe acea insula.
Am ajuns si in Panagia un sat traditional macedonean superb cu o arhitectura ce reflecta din plin acest lucru, acest sat fiind si capitala insulei in vremea ocupatiei otomate, avand cu o strada principala de latimea autocarului. Aici urma sa facem o scurta plimbare prin oras, am vizitat biserica Sf Maria cea mai mare biserica de pe insula si am mers sa gustam mierea de pini, dar inainte sa ne indulcim am mers sa vizitam si fabrica de ulei de masline, unde am vazut vechiul si noul procedeu de producere al uleiului de masline si de unde am si cumparat cel mai bun ulei de masline pe care l-am gustat pana acum. Potrivit traditiei grecilor, se spune ca soarele, piatra, seceta, tacerea si solitudinea – sunt cele cinci ingrediente care creaza habitatul ideal ptr maslini, acest lucru facandu-ma sa inteleg cum de pot sa creasca maslinii pe stanci si in locuri absolute vitregite. Dupa ce ne-am indulcit cu diversele sortimente de miere de pin am plecat spre cea mai mare plaja de pe insula o locatie extraordinara, un nisip alb si o apa care te facea sa te gandesti daca nu cumva esti
intr-un paradis caraibian sau alte locatii exotice de pe aceasta lume. Am facut o binemeritata pauza de 3 ore. Am avut timp de baie, plaja si evident de o masa la una din multele taverne din acea zona. Ziua s-a terminat cu vizita in capitala Insulei in Limenas, unde am urcat pana la amfiteatrul care cred ca este cea mai mare atractie a orasului, in fiecare vara aici tinandu-se ” Festivalul de Drama”, concomitent cu cel din Kavala – Philipi.
Am terminat turul in jurul orei 7 seara si desi se acumulase o oarecare oboseala, de abea asteptam sa ajung in camera si sa incep sa ma uit la sutele de poze pe care la facuse toata ziua. Dar nu mai era mult si venea si vizita la Kavala si in fostul oras antic Philipi locul unde Apostolul Pavel a predicat prima oara Evanghelia in Europa, o vizita extenuanta dar deosebita. Kavala orasul amfiteatru mi-a ramas definitiv in suflet prin tot ce inseana acest oras, atat partea noua cat si partea istorica a sa, avand un farmec aparte ceva ce nu se poate descrie doar in cuvinte imaginile si pozele completeaza tabloul acestui aras superb.
Ce mai pot spune totul a fost de vis incepand cu transportul, organizarea, cazarea oamenii care au avut grija de noi atat pe drum cat si in Thassos, toate acestea au facut ca sa am cel mai frumos concediu din viata mea.
Multumesc tuturos celor care au contribuit la acest lucru si nu pot decat sa va doresc mult success , autocare pline camere pline si un an perfect.
Multumesc Christian Tour!

Ar fi multe de spus, numai lucruri bune, dar ceea ce este important e ca turistii sa fie multumiti de serviciile agentiei. Noi cel putinn am fost foarte multumiti.

In mai anul trecut am fost in Antalya cu un grup de prieteni. Planificasem o iesire, insa nu ne-am hotarat decat pe ultim moment unde sa mergem. Si cum stransesem ceva bani special pentru asta si ajutati si de reducerea de “early booking”, am ales: Rixos Sungate in Kemer! Cam mult ce-i drept, insa a meritat pe deplin! Zborul a trecut repede, nu foarte tarziu ne aflam deja pe drum spre hotel, admirand superbele paduri de pini de la baza muntilor Taurus. Si am ajuns…. Ne-a intampinat o intrare grandioasa in curtea hotelului unde am fost debarcati la receptia de check-in (pentru ca exista una si de check out!!!). Nu dupa mult timp am primit camerele si am inceput sa ne imprastiem. Eu si prietena mea am avut o camera in partea dreapta a corpului central, la care ajungeam pe un pod peste piscina interioara (imi venea sa sar in ea de fiecare data). Camera superba, uriasa… Baia destul de mare avea in loc de perete, o fereastra intre cada si camera… Curand am descoprit o scurtatura : un lift care ne ducea in hol la Spa si de unde ieseam la piscine. Aaaa… piscinele nesfarsite…. Puteam inota prin ele fara sa ne plictisim caci nu se mai terminau. Era un fel de sarbatoare a rusilor care venisera in concediu si ei, foarte multi tineri deci multa distractie. Dansam toata ziua, fie la piscina, fie pe plaja, fie pe ponton, dar mai ales seara. Aveam cel putin o petrecere pe seara asa ca nu am dus lipsa de variatie. A fost un sejur deloc plictisitor! Poate si ca tot complexul era atat de mare incat nici nu am avut timp sa il descoperim pe tot. Mancarea a fost foarte buna si foarte variata, iar serviciile au fost la inaltimea renumelui pe care il are acest hotel. Pe scurt, a meritat toti banii, iar noi nu vom uita prea curand acest concediu! Imi va fi foarte greu sa mai aleg alt hotel in Antalya…

In august 2008 am vazut Parisul cu ajutorul agentiei Christian Tour. Eu si prietenul meu ne-am decis sa plecam pentru un weekend romantic la Paris, asa ca am mers in agentie, le-am spus fetelor ce anume vrem si ele au inceput sa caute. Am rezolvat zborul cu Blue Air, am gasit o oferta buna la Hotel Mercure Magenta (pe langa Gara de Est) si am gasit si transfer de la aeroport la hotel si invers. Asa ca nu a ramas decat sa ne facem bagajele. Am plecat de aici pe o caldura torida ca sa aterizam la Paris le o temperatura maxima de 15 grade si o ploaie mocaneasca . Nu am avut noroc din acest punct de vedere, mai ales luand in considerare bagajul meu care era format din fuste, pantaloni scurti si tricouri. Caci de… la Bucuresti erau 40 de grade… SI cred ca a fost singura data cand nu am verificat starea vremii la destinatie. Avand in vedere ca prietenul meu a mai fost la Paris de vreo 3 ori, am reusit cu ajutorul lui sa vad aproape tot ce admiram in poze (mai putin Versailles, unde nu am avut timp sa ajungem). In 2 zile am descoperit minunatul oras Paris (atat cat s-a putut) care s-a dovedit fermecator chiar si pe ploaie!

V-as mai putea povesti  si despre iesirea pe care am avut-o cu prietenii intr-un weekend din aceasta vara. Am zis sa mergem undeva aproape, asa ca evident am ales Bulgaria. Nisipurile de Aur, mai exact, si a fost mult mai frumos decat ne asteptam. Fiind organizat intr-un timp foarte scurt, am ales un hotel de 3* care parea ok, am facut rezervarile la agentia Christian Tour si dupa ce am achitat integral, fetele ne-au dat voucherele de cazare (mergeam pe cont propriu) si ne-au explicat despre agentia partenera din Bulgaria care ne va oferi asistenta locala. Hotelul a fost intr-adevar o alegere buna (Joya Park). Trebuie sa va spun ca statiunea este plina de viata si foarte colorata, iar oamenii chiar sunt primitori. Ne-am simtit foarte bine si cred ca vom mai organiza si alte scurte plecari de acest gen, mai ales ca este si foarte aproape. Poate data viitoare mergem mai jos spre Sunny Beach, daca nu chiar in Nessebar.

Cam atat despre concediile mele prin Christian Tour! As putea sa ma pierd in detalii povestind cat de mult am primit de la Christian Tour o data cu concediile alese: servicii excelente, atentie, seriozitate si sinceritate, iar la destinatie nu am avut parte decat de ce mi-am dorit, adica satisfactia alegerii bune! Prin Christian Tour am reusit sa adun amintiri frumoase din toate tarile in care am calatorit si abia astept sa mai adaug altele in aceasta vara.

Eu impreuna cu sotul meu am ales vara trecuta hotelul Pigale Beach din Kusadasi si m-am simtit mai mult dacat multumita de serviciile care mi au fost oferite. Am cumparat sejurul de la Christian Tour pentru ca aveau cea mai buna oferta la acel moment.

Odata ajunsi acolo am descoperit ca este adevarata concluzia multor prieteni care au mai vizitat Turcia, anume, turcii stiu sa te faca sa te simti cu adevarat important, stiu sa isi trateze oaspetii si in plus stiu sa aiba rabdare chiar si cu cei mai carcotasi dintre turisti si credeti-ma am vazut cativa de genul asta in perioada in care am stat acolo.

Despre Hotelul Pigale Beach am numai cuvinte de lauda, inca din prima zi au dat dovada de profesionalism prin faptul ca ne-au cazat foarte repede, camera era proaspat curatata, pregatita sa ne primeasca. Bineinteles ca a urmat masa de pranz, aici am ramas surprinsa, mancarea a fost excelenta, masa imbelsugata cu o multime de feluri de mancare pentru toate gusturile, nici prajiturile nu au fost mai prejos, mi-au placut foarte tare prajiturile cu specific turcesc.

Ce pot sa spun primele impresii, si cele mai importante, mi-au dat de inteles ca voi avea un concediu de vis in Kusadasi.

In zilele urmatoare am vizitat centrul orasului (drumul pana in centru ne costa aprox 2 lire turcesti cu dolmusul). Pot afirma ca merita sa te plimbi, mai ales la asfintit, in zona portului (aceasta fiind zona centrala la ei) peisajul este senzational, strazile sunt pline de turisti dar si de comercianti (care adora sa se tocmeasca cu tine pentru un suvenir cat de mic), mirosul brizei te invaluie la fiecare pas iar daca ai noroc poti sa te pozezi si cu imensele vapoare de croaziera care acosteaza in portul din Kusadasi.

Am profitat de ocazie si am facut doua excursii optionale. Bineinteles ca nu am putut rata Adaland si Aquafantasy (sunt doua parcuri de distractii din Kusadasi) iar mai apoi am vizitat Pamukkale, “castelul de bumbac” in fata caruia am ramas fara rasuflare, mi s-a parut de o frumusete uimitoare. Bineinteles ca am facut baie in apele termale despre care se spune ca te pot vindeca de diverse  afectiuni.

Tot asa in fiecare  zi ne-am gasit de lucru si de vizitat cate un loc deosebit iar dupa 7 zile ne-am trezit ca trebuie sa ne facem bagajele pentru a ne intoarce in Bucuresti, la activitatile cotidiene.

S-a sfarsit si acest concediu, dar au ramas frumoasele amintiri pe care le impartasesc acum cu cei ce vor sa viziteze Tuircia dar nu stiu de unde sa inceapa, sfatul meu este ca puteti incepe fara ezitare din Kusadasi de la Hotelul Pigale Beach.