Calatorie in lumea simbolurilor

ITALIA – apogeul frumosului pe Pamant, locul in care talentul si inteligenta sunt recunoscute, libere sa se manifeste. Utilul si frumosul se imbina aici, aducandu-ne revelatia expresiei “Cerul este limita”. Caci nelimitat creste aici creatia mintii si a mainilor omenesti. Dintre bijuteriile Italiei – sa vedem Roma.

ROMA – destinatia obligatorie pentru toti cei interesati de cultura si civilizatie – este eleganta, rafinata, civilizata. Roma trebuie vizitata cu ghid sau cu documentare prealabila, altfel este doar o plimbare mondena. Este un oras deosebit, conceput de minti profunde.

Iubitorilor de mistere si de simboluri, celor preocupati de metode educationale – va spun ca orasul acesta ascunde adanci intelesuri.

La Roma – esti ca Alice in Tara Minunilor. Esti ca un copil in lumea basmelor. Este ca si cum ai adormi si ai visa, pentru ca ceea ce vezi in vise sunt simboluri, limbajul inconstientului nostru.

ITALIENII
pe care ii intalnesti in timpul zilei, putini, sunt cei care lucreaza cu publicul – gata mereu sa te ajute cu zambetul pe buze. Este o lume axata pe solutii, pregatita sa citeasca pe chipul clientului necesitati si dorinte. Se remarca forfota continua de munca neincetata, patronilor li se pare nefiresc ca angajatii lor sa se opreasca din miscare. Cu ei te simti in siguranta orice ti s-ar intampla la Roma – rele sau bune. Fie ca au doar opt clase sau mult mai mult, italienii sunt eficienti cand te ajuta, vorbind scurt si la obiect. In plus, in Roma oricine vorbeste bine engleza – romanii, turistii, imigrantii-vanzatori ambulanti. Fluxul de lume pe strazile Romei este foarte mare si amestecat ca origine, cultura si educatie: englezi si americani, spanioli, japonezi. Dar, cu toate acestea, ceea ce se spune – “la Roma poarta-te ca romanii” – se respecta, nu stiu prin ce minune. Marea de oameni se misca incolo si incoace si nimeni nu te atinge si nu te deranjeaza. Civilizatia este evidenta si te obliga sa imiti, civilizatia de fapt asta inseamna: sa iti vezi de treaba fara sa ii deranjezi pe ceilalti.

ROMA ISTORICA.
Roma a ramas pana azi un muzeu si o scoala in aer liber, un loc plin de obeliscuri africane, de cladiri si de statui bine conservate, de ruine ingrijite. Este locul in care poti atinge cu mainile si cu pasii tai pietrele atinse candva de imparatii Romei.

De multe ori, o epoca a construit peste cea anterioara. Vechiul si noul se intrepatrund armonios. Constructiile noi sunt putine, italienii aleg mai curand sa consolideze si sa intretina ceea au deja. In general, cladirile sunt scunde si vechi, putin cam austere. Detaliile sunt niste bijuterii, de la decoratiunile imobilelor pana la felinarele strazilor.

Lupoaica cu pui sta marturie si lectie a modului in care se fac lucrurile marete. O vestala a nascut doi gemeni. Legea impunea vestalelor sa ramana pure. Incalcarea legii se pedepsea cu moartea prin ingropare de vie. Ca sa nu se afle, vestala a pus copiii intr-un cos, dandu-le drumul pe apa. I-a gasit o femeie de la lupanar (lupanar – derivat Lupa). Lupa (lupoaica) – femeia de la lupanar (bordel) i-a luat si i-a crescut pe micutii Remus si Romulus. La maturitate, Romulus l-a sacrificat pe fratele sau Remus si a construit cetatea care ii poarta numele: Roma. Pare o crima si seamana cu legenda mesterului Manole care si-a zidit sotia si a construit o manastire. Fratele geaman si sotia sunt persoanele cu care te identifici, cu care esti una si aceeasi fiinta. Considerand aceasta simbolistica, Romulus si-a sacrificat sinele, a renuntat la sine, la viata sa personala, la placerile lui, ca sa zideasca (zidire = creatie) o cetate. Mesajul de la romanii din Trecut a ajuns la noi: “creatia cere sacrificii personale”, efort, concentrare, perseverenta.

Columna lui Traian este ca un sul de papirus cu benzi desenate afisand istoria in imagini. Marcheaza momentele si conditiile in care romanii au dus bataliile cu dacii. Cand romanii au ajuns la sudul Dunarii, au trecut raul si a trebuit sa taie lanul des de grau cu sabiile ca sa isi faca drum. Au intrat in tara “celor mai cinstiti si mai drepti dintre traci”, cum ii numea Herodot pe daci. Romanii au spus ca au ajuns in Dacia Felix (Dacia Fericita). Roma a fost candva “Capitala Lumii”, centrul unui imperiu care a schimbat viitorul multor popoare de diverse rase: europeana, africana, asiatica si araba. Deviza cuceritorilor era “divide et impera”, “dezbina si guverneaza”. Dezbinarea se facea de regula prin inserarea altor neamuri, ca sa se certe intre ele, pierzand din vedere adevaratul adversar: cuceritorul roman caruia i se supuneau si ii cereau mediere. In ceea ce ii priveste pe daci, ramane totusi o intrebare: de ce suntem fratii Romei, de ce impartim statuia Lupoaicei cu pui? Din ce moment al istoriei ne-am schimbat denumirea din daci in romani? Ce s-a intamplat?

ROMA POLITICA.
Orice italian este un artist in meseria sa, aspira catre perfectiune prin tot ce face.
Dar cu o minte organizata care a dezvoltat strategii pe termen lung. In Italia gasim Continuitate. Italienii tin aceeasi directie din antichitate pana in zilele noastre. Cunosc scara valorilor, o respecta si gandesc pe termen lung – de la politicieni pana la omul de rand.

Iata cateva din aceste strategii pe termen lung.

Planul urbanistic.
Capodopere durabile stau drepte in fata noastra.

Colosseum – este construit din blocuri de piatra asezate pe piloni metalici, fara mortar. A fost ridicat la comanda imparatului Nero, pentru a capta atentia poporului cu “circ si paine”. Colosseum era “circul” de lupte intre gladiatori si cu animale salbatice nemaivazute in Europa. In dreapta lui, pe un mic deal – o cladire a Evului Mediu – ridicata cu piatra de la alte cladiri si peste o constructie a antichitatii. Aici era periferia Romei lui Nero. Imparatul a dorit extinderea cetatii. Extinderea presupunea teren, asa ca a provocat teribilul incendiu in care a ars cartierul saracilor. Planul urbanistic aplicat s-a bucurat de continuitate pana in ziua de azi. Strazile Romei sunt drepte, paralele si perpendiculare. Statiile de autobuz poarta numele bulevardelor traversate si sunt numerotate dupa multimea opririlor pe un bulevard: Gregorio I, II…. VIII – pe bulevardul Gregorio. La basilica San Pietro – statia se numeste San Pietro. Totul este facut sa simplifice viata oamenilor. Solutiile de genul acesta presupun inteligenta.

Continuare la http://gabico.wordpress.com/ cu subiectele: Politica de sanatate (Termele romane. Accesul la apa potabila.); Educatia vizuala (Arta – mesagerul Educatiei. Fontana di Trevi. Basilica San Pietro – cu darul ei – o calatorie alegorica in Rai.)

  HPIM5087 

Prima impresie pozitiva pe care ne-a facut-o Christian Tour, a fost site-ul. Din trei click-uri am ajuns unde trebuia. Navigare simpla, excelenta, fara probleme, rapida, si mai ales detaliata! Am analizat mai multe destinatii, si mai multe hoteluri, pentru ca in final sa ne oprim la Creta. In ciuda tuturor informatiilor de pe internet, si de la cunoscuti, aveam sa ne convingem abia la destinatie ca nu puteam face o alegere mai buna.

Totusi, nu puteam pleca fara un pic de dramatism. Sotia mea s-a „amorezat” la prima vedere de un anume hotel. Uitandu-ne si pe alte site-uri, am vazut ca majoritatea celor care mai fusesera pe acolo aveau numai cuvinte de lauda. Desi eram sceptici in privinta pozelor, nu aveau cum sa nu ne impresioneze atat privelistea, cat si interiorul hotelului. La telefon insa, ni s-a spus initial ca nu mai exista locuri in acel hotel, pentru perioada in care ne luaseram concediu. Jale si suspine, tristete si dezamagire. Am facut insa o noua incercare, de data aceasta la unul din sediile Christian. Desi sansele erau mici, ni s-a spus ca vor incerca sa faca rost de o camera (cu sea-view, cum vroiam, altfel n-ar fi meritat).

Dupa 24 de ore de tensiune, primim in sfarsit un telefon, si o confirmare, ca ni s-a gasit o camera, si inca ce camera! Aceasta a fost a doua impresie pozitiva pe care ne-a facut-o Christian. Nu numai ca au fost politicosi la maxim, si ne-au asistat pana la capat in ciuda pretentiilor – ne-au si rezolvat problema!

Creta este un loc de o frumusete impresionanta. Am aterizat, la propriu, pe un colt de stanca, ce se intindea deasupra marii. Nu ne-a luat mai mult de doua minute, la iesire, sa gasim reprezentantul Christian si autocarul care urma sa ne duca la hotel. Ni s-au oferit din start toate informatiile de care aveam nevoie si, in plus, ni s-a promis si o intalnire a doua zi, pentru a discuta mai pe indelete programul, si optiunile pe care le aveam.

Drumul spre hotel a fost primul contact cu aceasta insula minunata, si contrastele ei. In stanga noastra se intindea marea cat vedeai cu ochii. In dreapta, un teren stancos, prafuit, presarat insa pe alocuri cu livezi de maslini si vita de vie. Am traversat deopotriva localitati mici, linistite, sate pescaresti parca parasite, dar si statiuni turistice aglomerate. Turisti de toate natiile se plimbau pe jos, sau cu ATV-uri, facandu-si cu greu loc – unii pe trotuarele pline de buticuri, magazine si cafenele, ceilalti pe stradutele stramte, inclinate si intortocheate.

Plajele sunt renumite pentru calitatea apei, albastra si limpede. Cea din fata hotelului nostru, de altfel inzestrata cu steagul albastru, nu facea exceptie. Sub apa, un spectacol unic – roci vulcanice imense, pravalite unele peste altele, printre care misuna tot felul de pesti – de la cei mici si fosforescenti, pana la unii mari, argintii. Arici de mare, foarte periculosi, insa extrem de pasnici (chiar imobili), guvizi (sau niste rude de-ale guvizilor), nici o alga, nici o mizerie, nimic nu intineaza acest spectacol.

Prima noastra destinatie a fost Aghios Nikolaos – cautati-o, merita. Nu voi intra in toate detaliile, insa trebuie sa mentionez in primul rand portul, parca desprins din secolul trecut, cu cafenele pe toate partile, si barcute mici, de pescari, cu sau fara vele. Spectacolul oferit de catargele, nu foarte inalte, care se clatina in ritmul valurilor marii face ca aceasta priveliste sa fie impresionanta, mai ales la apus de soare. Din gura portului, catre interiorul localitatii insa, se formeaza un mic lac, extrem de adanc, cu apa aproape neagra, strajuit intr-o parte de o intrare ingusta si un pod, si in partea cealalta de o stanca inalta. Pe marginea acestui lac, am poposit la o cafenea mica, pentru o placinta cu mere intr-o dupa-amiaza calda…

Spinalonga este o insula, un fort, o fosta leprozerie, un important bastion, si un ultim obstacol in fata invadatorilor, un amestec de arhitectura venetiana si orientala (turceasca), si unul din locurile care ne-a impresionat cel mai mult. Strajuind intrarea intr-un golf, intreaga insula este un labirint de ziduri de aparare, cladiri de tot felul, porti inalte, turnuri si poteci. Am gasit in plimbarea noastra chiar si o pestera micuta. O liniste apasatoare domneste pe insula, in ciuda grupurilor de turisti, aceasta fiind in trecut, mai ales in secolul 20, scena unor istorii teribile, si unor drame greu de descris.

Nici o calatorie in insulele grecesti, nu ar fi completa fara o vizita in Santorini. In mod sigur insula trebuie sa fie inclusa in orice top al celor mai frumoase locuri din lume. Santorini ne-a aparut initial in fata ca o stanca, aproape verticala, cu varful ascuns in ceata. Putin dezamagitoare a fost teama ca aceasta nu se va ridica, si nu vom putea vedea mare lucru. Am plecat cu autocarul catre prima destinatie, pe o strada care serpuia la un unghi imposibil, in susul stincii.

Primul lucru care impresioneaza la Santorini sunt culorile. De jur imprejur, absolut tot ce vezi este placut ochiului, in primul rand din punct de vedere cromatic. Albastrul cupolelor si acoperisurilor se contopeste cu cel al marii si al cerului. Albul zidurilor il completeaza. Nimic tipator, nimic deranjant nu strica aceasta armonie perfecta. Totul este mic, nici o cladire nu are mai mult de doua etaje. Peste tot gasesti mici terase cu vedere spre mare, si spre vulcan. Sub terase, nu vezi decat alte terase si mici locuinte, dispuse una sub alta, pe verticala, pana la baza stancii. Inevitabil, oricat de nepriceput ai fi, faci numai poze frumoase in Santorini, pentru ca nu exista nimic urat de pozat!

Ar mai fi multe de spus. Mancarea a fost extraordinara, desigur si datorita faptului ca nu ne-am refuzat nimic, si am incercat de toate. Serviciile personalului de la hotel impecabile. Privelistea din balconul camerei nu o vom uita prea curand. Calatoria la palatul din Knossos, tot ce am aflat despre civilizatia minoica, un satuc uimitor pe care l-am vizitat intr-o dupa-amiaza calduroasa, un acvariu cu sute de specii de pesti.

Toate acestea pot spune ca le-am trait datorita celor de la Christian. A ne organiza a fost mereu extrem de simplu. Nimic nu a fost dificil, nu am avut nici un fel de probleme, ba chiar dimpotriva, ni s-au oferit niste oportunitati la care poate nici nu ne-am fi gandit, sau de care n-am fi reusit niciodata sa profitam (cum ar fi vizita la un producator autentic de ulei de masline, de pe urma careia inca profitam). Nu am adus cu noi doar tot felul de bunatati, ci si gramezi de amintiri placute si poze frumoase, si nimic neplacut nu ne-a umbrit experienta.

Recomandam cu caldura atat serviciile celor de la Christian, de care vom profita cu cat mai multe ocazii, cat si macar o singura calatorie in Creta. Nu veti avea nici un regret, iar valoarea si frumusetea locurilor, la care as adauga pretul extrem de mic, fac din aceasta insula destinatia ideala pentru orice tip de vacanta.

In mai anul trecut am fost in Antalya cu un grup de prieteni. Planificasem o iesire, insa nu ne-am hotarat decat pe ultim moment unde sa mergem. Si cum stransesem ceva bani special pentru asta si ajutati si de reducerea de “early booking”, am ales: Rixos Sungate in Kemer! Cam mult ce-i drept, insa a meritat pe deplin! Zborul a trecut repede, nu foarte tarziu ne aflam deja pe drum spre hotel, admirand superbele paduri de pini de la baza muntilor Taurus. Si am ajuns…. Ne-a intampinat o intrare grandioasa in curtea hotelului unde am fost debarcati la receptia de check-in (pentru ca exista una si de check out!!!). Nu dupa mult timp am primit camerele si am inceput sa ne imprastiem. Eu si prietena mea am avut o camera in partea dreapta a corpului central, la care ajungeam pe un pod peste piscina interioara (imi venea sa sar in ea de fiecare data). Camera superba, uriasa… Baia destul de mare avea in loc de perete, o fereastra intre cada si camera… Curand am descoprit o scurtatura : un lift care ne ducea in hol la Spa si de unde ieseam la piscine. Aaaa… piscinele nesfarsite…. Puteam inota prin ele fara sa ne plictisim caci nu se mai terminau. Era un fel de sarbatoare a rusilor care venisera in concediu si ei, foarte multi tineri deci multa distractie. Dansam toata ziua, fie la piscina, fie pe plaja, fie pe ponton, dar mai ales seara. Aveam cel putin o petrecere pe seara asa ca nu am dus lipsa de variatie. A fost un sejur deloc plictisitor! Poate si ca tot complexul era atat de mare incat nici nu am avut timp sa il descoperim pe tot. Mancarea a fost foarte buna si foarte variata, iar serviciile au fost la inaltimea renumelui pe care il are acest hotel. Pe scurt, a meritat toti banii, iar noi nu vom uita prea curand acest concediu! Imi va fi foarte greu sa mai aleg alt hotel in Antalya…

In august 2008 am vazut Parisul cu ajutorul agentiei Christian Tour. Eu si prietenul meu ne-am decis sa plecam pentru un weekend romantic la Paris, asa ca am mers in agentie, le-am spus fetelor ce anume vrem si ele au inceput sa caute. Am rezolvat zborul cu Blue Air, am gasit o oferta buna la Hotel Mercure Magenta (pe langa Gara de Est) si am gasit si transfer de la aeroport la hotel si invers. Asa ca nu a ramas decat sa ne facem bagajele. Am plecat de aici pe o caldura torida ca sa aterizam la Paris le o temperatura maxima de 15 grade si o ploaie mocaneasca . Nu am avut noroc din acest punct de vedere, mai ales luand in considerare bagajul meu care era format din fuste, pantaloni scurti si tricouri. Caci de… la Bucuresti erau 40 de grade… SI cred ca a fost singura data cand nu am verificat starea vremii la destinatie. Avand in vedere ca prietenul meu a mai fost la Paris de vreo 3 ori, am reusit cu ajutorul lui sa vad aproape tot ce admiram in poze (mai putin Versailles, unde nu am avut timp sa ajungem). In 2 zile am descoperit minunatul oras Paris (atat cat s-a putut) care s-a dovedit fermecator chiar si pe ploaie!

V-as mai putea povesti  si despre iesirea pe care am avut-o cu prietenii intr-un weekend din aceasta vara. Am zis sa mergem undeva aproape, asa ca evident am ales Bulgaria. Nisipurile de Aur, mai exact, si a fost mult mai frumos decat ne asteptam. Fiind organizat intr-un timp foarte scurt, am ales un hotel de 3* care parea ok, am facut rezervarile la agentia Christian Tour si dupa ce am achitat integral, fetele ne-au dat voucherele de cazare (mergeam pe cont propriu) si ne-au explicat despre agentia partenera din Bulgaria care ne va oferi asistenta locala. Hotelul a fost intr-adevar o alegere buna (Joya Park). Trebuie sa va spun ca statiunea este plina de viata si foarte colorata, iar oamenii chiar sunt primitori. Ne-am simtit foarte bine si cred ca vom mai organiza si alte scurte plecari de acest gen, mai ales ca este si foarte aproape. Poate data viitoare mergem mai jos spre Sunny Beach, daca nu chiar in Nessebar.

Cam atat despre concediile mele prin Christian Tour! As putea sa ma pierd in detalii povestind cat de mult am primit de la Christian Tour o data cu concediile alese: servicii excelente, atentie, seriozitate si sinceritate, iar la destinatie nu am avut parte decat de ce mi-am dorit, adica satisfactia alegerii bune! Prin Christian Tour am reusit sa adun amintiri frumoase din toate tarile in care am calatorit si abia astept sa mai adaug altele in aceasta vara.

Dupa studierea ofertei, nu prea bogate, daca nu ma insel Christian Tour sunt singurii cu charter direct din Bucuresti, dar au si oferte foarte bune asa ca i-am ales pe ei, mai ales ca mai apelasem la ei si nu m-au dezamagit.Fetele de la agentie mi-au aratat niste poze facute de colegii din agentie atunci cand au fost la contractari, mi-au intarit ideea, asa ca peste putin timp, ma urcam intr-un avion al companiei Aegean (ireprosabil!!!) care avea destinatia Zakynthos. Zborul a fost usor, capitanul ne mai spunea din cand in cand cam pe unde ne aflam si ne dadea detalii despre acele locuri, mai ceva ca un ghid. Ajunsi la aeroport, ne-au preluat, doua fete, romance, care aveau sa ne ofere asistenta turistica pe toata perioada sejurului. Ne-am urcat in autocar, si am pornit spre hoteluri.

Ajunsi la hotel, ne-am cazat, si am ramas la piscina sa ne racorim pana seara cand una din fetele de la agentie a venit sa ne propuna cateva plimbari pe insula, excursii optionale. Am optat pentru croaziera la Navaggio si o excursie de o zi in Kefalonia, o insulita vecina f. frumoasa, iar pentru restul aveam de gand sa inchiriem o masina si sa luam fiecare straduta in parte.

Hotelul, Jupiter, din Tsilivi, mi-a placut. Curat, linistit, nu departe de plaja, cu piscina, televizor (nu stiu daca i-am drumul de 2 ori?), telefon, aer conditionat, balcon, frigider. Am avut demipensiune bufet si a fost ok, mancare buna si diversificata.  

Ca sa revin la sejur, a doua zi am fost in Kefalonia, plecare dimineata cu ferry-boat, pe insula am vizitat o manastire (imi scapa numele-sorry), 2 pesteri superbe – Melisani si Drogarati daca-mi amintesc bine. Foarte mult m-a impresionat prima, care este o pestera pe care o vizitezi intr-o barcuta condusa de un gondolier foarte distractiv, iti canta, iti face poze, iti povesteste despre pestera etc. Am mai facut un popas pentru poze de sus la o plaja gen Navaggio, Myrthos Beach, la fel cu o apa de un albastru electric, incredibil, am luat pranzul la o taverna din portul capitalei, Argostoli si apoi ferry inapoi spre Zante. Dar, surpriza, la intoarcere de pe ferry boat am vazut un grup de delfini care inotau paralel cu noi.

Urmatoarea zi plaja in Tsilivi( o plaja cu nisip fin si apa curata. Sezlongurile, vreo 3 euro unul, pret in care aveai inclus si un frappe/cafea/suc), relaxare, putin shopping ca nu strica niciodata, si multa distractie si rasete intr-un parc de distractii din Tsilivi.

A urmat ziua Navaggio- cea mai asteptata. Nu prea am cuvinte sa ma exprim, ca sa puteti intelege trairile avute, la vederea peisajelor, a apei de un albastru ce-ti taie respiratia, a pesterilor, si nu in cele din urma a plajei Navaggio. O parte din mine a ramas acolo. Cred ca asa va puteti da seama cat de frumos este. Ghida a dat tot felul de explicatii pe parcursul drumului, am facut vreo trei opriri pentru inot, si la Navaggio pe plaja am stat o ora si putin. Intru-un cuvant SUPER. Ajunsi inapoi pe insula si la hotel am iesit seara sa exploram putin localurile dimprejur. Si am intrat intr-un barulet in apropiere, Ark; in care am revenit in toate serile care au urmat. Era in acest barulet o atmosfera cu totul speciala, am fost tratati ca niste persoane pe care le cunosteau de vreo 20 de ani, vechi prieteni regasiti, o groaza de shot-uri din partea casei, George si Nikos (barmanii) au fost the best, si o atmosfera de petrecere continua pana pe la 5 dimineata.

Inchriind masina ni s-a pus la dispozitie o harta a insulei, care a fost foarte folositoare in periplul nostru. Dupa ce am fost sa mai vedem o data Navaggio, de sus de data asta, ne-am indreptat spre ce stiam noi ca trebuia sa fie inima distractiei din Zakynthos – statiunea Laganas. Am mers pe o insulita in apropiere, Cameo, unde este amenajata o plaja draguta, cu un barulet mic, niste cocktailuri mortale, si un peisaj de ramaneai fara cuvinte. Ca sa ajungi pe insulita trebuie sa treci pe un ponton peste apa, o apa limpede prin care se vad pestii, si ultimul firisor de nisip. Am lenevit acolo pana seara. Apoi repede sa prindem apusul la Keri, unul dintre cele mai spectaculoase pe care le-am vazut, si unde am facut niste poze incredibile, masa la o taverna pe malul marii, simplu, peisaj de vis, mancare excelenta si preturi f. bune; apoi umblat toata noaptea din club in club prin tot Laganas-ul. Distractie cat cuprinde. Ne-am intors la hotel spre dimineata. Masina a fost ridicata de cei de la centrul de inchirieri din fata hotelului.

In ziua urmatore, fiind putin cam innorat am descoperit pe un pliant ca exista in apropiere o expozitie de reptile. Si am mers. Animalele erau salvate de catre proprietara expozitiei, de prin diferite locuri, de la pestisori la serpi constrictori albinosi, serpi veninosi, broaste testoase de toate felurile, pui de aligator, cameleoni, si alte specii de soparle. Interesant a fost, nu ca le-am putut vedea, ci ca le-am putut atinge pe unele, ne-am putut face fotografii cu unii dintre imensii serpi si chiar cu puiul de aligator. Dupa accea am inchiriat niste ATV-uri si am mai explorat insula (plaja Kamari si imprejurimile)

Urmatoarea zi plimbare si shopping prin Zante Town, fotografii de pe dealul Bohali, priveliste nemaipomenita a capitalei si portului si leneveala la cafenele din strada din oras. Capitata un orasel superb, cu un aer usor boem, stradute inguste, cafenele in strada, oameni foarte veseli si amabili, nu-ti mai venea sa pleci. Seara aceeasi distracti in Ark.

Poze am facut. Multe. Am umplut vreo 2 carduri a cate 2 Gb. N-ai cum altfel, la tot pasul vezi peisaje ce-ti taie respiratie si multe lucruri deosebite.

Se apropia sfarsitul sejurului, si nu-mi venea sa cred ca plec acasa. O parte din mine voia neaparat sa ramana acolo. O sa ma intorc cu placere oricand. A fost o vacanta de vis!!!

A, sa nu uit. Felicitari Christian Tour si va multumesc!

Imi face cu ochiul Santorini acum! Inca studiez oferta!

Daca pana acum am fost cu ei in Creta si in Zakhythos in acest an am vrut sa schimb Grecia, sa merg in Croatia sau in Turcia, insa am intrat pe diverse forumuri de specialitate si cei mai multi m-au indrumat sa merg neaparat in Corfu. Dupa ce m-am documentat putin despre insula, am zis OK. Inca o insula cu renume in turism nu strica, mai ales ca a fost un an de criza si bugetul a fost redus.

 Pana m-am hotarat s-a facut luna septembrie. Eram stresata ca o sa raman fara concediu anul acesta dar tot raul a fost spre bine. Am avut parte de o super oferta last minute.

Am vrut o statiune mai retrasa, unde sa nu fie mult zgomot; vroiam sa ma relaxez dupa un an de munca. Mi s-a recomandat statiunea Paleokastritsa, Hotel Paleokastritsa. Citisem si eu despre aceasta statiune ca este cea mai spectaculoasa din insula Corfu. Am zis PERFECT!

Fara sa pun multe intrebari am mers pe mana lor. Am plecat pe 22 septembrie cu avionul. Zborul a fost lin, eram nerabdatoare sa ajung sa lenevesc la soare….

 Hotelul Paleokastritsa este asezat undeva pe o terasa a unui mune de unde aveam o panorama superba, aproape de plaja. Camera era ok, destul de mare curata, insa ce e drept baia era cam mica. Insa nimic nu a mai contat cand am vazut ca din balconul camerei noastre te izbea frumusetea celor sase golfuri ale Paleokastritsei. Absolut SUPERB! Mancarea a fost ok; am avut mic dejun si cina. Oricat erai de pretentios nu aveai de ce sa te plangi, mancarea era pentru toate gusturile.

 Si cum sunt o persoana organizata, in acea dupa amiaza nu am vrut decat sa stau la piscina si sa fac planuri pentru zilele ce urmau.

 In prima seara am fost la seara greceasaca…..unde ne-am distrat de minune…am cantat si ma dansat toata noaptea (nu trebuie ratata).

Am mai ales ca excursii optinale Insula Paxi – Antipaxi care m-au impresionat foarte mult datorita vegetatiei bogate. Pareau a fi adevarate parcuri naurale.

O alta excursie optionala a fost turul insulei. Am vizitat Palatul Achilion, Manastirea Vlaherna de pe apa – foarte frumoasa, fabrica din produse de koum koat (un fruct specific insulei). Foarte mult mi-a placut modul cum ghida prezenta istoria insulei.

 Am avut ghinion sa prindem 3 zile ploioase, dar nu ne-am intristat. In toate aceste zile am fost in capitala, Kerkyra, unde am vizitat monumentele si am facut shopping.  Mergeam cu transportul in comun (un autocar care venea chiar in fata hotelului si costa 2 euro).

Capitala mi-a placut foarte mult. Este un oras mic, cochet, construit in stil venetian, cu stradute inguste, cu strazi intregi de cafenele…..

Cel mai mult am regretat ca nu am avut mai multe zile de paja, ca nu am apucat sa ne  bucuram mai mult de acele ape superbe….

 Ajunsa in Bucuresti, am ramas cu imagini vii. O insula superba, cu multa verdeata, cu peisaje mirifice, cu legende la tot pasul, cu amprenta venetiana si ospitalitatea oamenilor.

 Voi reveni sa va povestesc despre concediul din 2010. Pana atunci ….vacante placute!

A doua experienta cu Christian Tour a fost in Santorini, in acest an. O diferenta foarte mare intre cele doua destinatii. Personal am fost multumita de experienta anterioara cu Christian Tour, insa am citit diverse lucuri urate la adresa lor. M-am gandit ca sunt pur si simplu rautati si oameni care nu stiu sa faca un raport intre calitate si pret, asa ca din nou eram intr-una din agentiile Christian Tour. Avand un buget mai mare, am ales Santorini pentru mai multe motive. Buget mai mare insemnand in jur de 500 euro/pers (mai mult sau mai putin). Am stat la Hotel Zephyros, in statiunea Kamari. Un hotel superb, de 3*. Se pare ca, Christian Tour il au in oferta si pentru anul 2010 http://www.christiantour.ro/hotel/zephyros?h=5559. Recunosc ca ma asteptam la mult mai putin, insa hotelul este foarte bine pozitionat , iar personalul hotelului foarte amabil. Auzisem ca Santorini este o insula foarte scumpa si am fost putin speriata , ca bugetul meu este prea mic. Insa, nu a fost deloc asa. O masa in Kamari costa in jur de 10 euro/persoana. E adevarat ca in partea de vest , in zona Caldera preturile sunt destul de ridicate. Kamari se afla in partea de est si  este o statiune animata , cu foarte multe taverne si baruri si cu o plaja cu nisip vulcanic. Caldera este zona vulcanului, acolo unde practic nu exista plaja si hotelurile sunt construite in stanca . Fetele de la Christian Tour mi-au oferit mai multe variante , deci puteam alege si un hotel in zona aceasta, …… mai exclusivista, dar bugetul nu mi-a permis. Oricum pentru cei care doresc plaja este recomandata zona Kamari si Perissa. Revin la Hotel Zephyros, unde , asa cum va spuneam mi-am petrecut cele 7 nopti . A meritat fiecare leu, respectiv euro. Si aici Christian Tour are o agentie partenera care pune la dispozitie diverse excursii optionale. Eu m-am documentat inainte de pe site-ul agentiei www.christiantour.ro si mi-au fost foarte utile informatiile de acolo.  Nu am fost in prea multe excursii optionale, dar din cele pe care le-am facut va recomand croaziera in jurul vulcanului. Probabil ca toti cei care au vazut vreodata o vedere cu Grecia, le-a sarit in ochi biserica alba cu cupola albastra: Biserica asta o gasim in Santorini. Cred ca este cel mai traditional loc din Grecia. De fapt nu este doar o biserica , ci mult mai multe. Cele 8 zile au trecut mult prea repede , dar mi-am promis ca revin in Santorini si cu siguranta voi reveni in agentia Christian Tour.

De la Christian Tour am primit si un card de fidelitate , cu o reducere de 5%. Deci pentru anul 2010 voi plati mai putin. Stiu ca nu este o reducere foarte mare, insa Christian Tour a incearcat sa fidelizeze clientii si zic eu ca si reuseste.

Am inceput timid, alegand precauta din multele variante oferite. Dar am descoperit ca e bine si, neavand motive intemeiate de a cauta alta agentie, am continuat sa vin la voi. Nu sunt adepta laudelor multe si fara baza, de aceea sper ca putina critica constructiva nu o sa va supere acolo unde e cazul.

Si, in loc de “bine v-am gasit” (cum spuneam si in titlu), vreau sa va impartasesc impresiile ultimei vacante (o sa revin si cu celelalte). Anul acesta am ales pentru concediu Insula Zakynthos! Si vreau sa spun ca tot ce mi s-a povestit de catre domnisoarele amabile din agentie este total adevarat, poate chiar prea putin decat realitatea descoperita acolo. Am mai fost in Grecia, in Turcia, in Spania, insa nicaieri nu am vazut apa de culoarea celei din Zakynthos. Am plecat vrajita din aceasta insula si o spun cat se poate de serios!

Sa o luam cu inceputul… si ma scuzati daca dau prea multe detalii, dar cred ca trebuie mentionate… Pachetul l-am achizitionat cu o oferta speciala pe la jumatatea verii (cu plecare in septembrie). De obicei eu si prietenul meu ne aranjam concediul cel tarziu pana in mai, insa din mai multe motive anul acesta am ajuns pana in iulie fara nici un aranjament. De aceea m-am bucurat foarte mult sa gasesc un pachet asa avantajos si intr-o destinatie in care imi doream sa ajung. Fetele din agentie (cea din Kogalniceanu mai exact) imi povestisera in mai multe randuri de Zakynthos si de cat de frumos este acolo, insa am ramas putin sceptica. Acum le dau dreptate.

Am plecat intr-o vineri dimineata (11 septembrie) de pe Otopeni si am zburat cu Aeagean. Pe aeroport ne-am intalnit cu reprezentantul agentiei care ne-a dat biletele si voucherele. Checkin-ul a mers relativ repede si in scurt timp am si decolat. Zborul a fost foarte placut, pana cand am terminat gustarea servita si am baut o cafea am si ajuns. Deja eram nerabdatoare uitandu-ma pe geam la albastrul nesfarsit. Am ajuns in Zakynthos in jur de ora 13. Acolo, la iesire din aeroport (care e destul de mare pentru o insula relativ mica) ne asteptau alte fete zambitoare (reprezentatele locale ale agentiei) care ne-au indicat in ce autocar sa ne urcam pentru transfer. Nu pot sa va spun ce cald era in miezul zilei chiar si in septembrie. Cam intr-o ora am ajuns si la hotel, iar pe traseu am stat numai cu ochii pe geam pentru a vedea cat mai mult.

Cazarea: am stat la Hotel Jupiter, un hotel de 3 stele, nu foarte mare, insa destul de primitor. Am ajuns si in camera in scurt timp. Aceasta era tocmai potrivita ca marime, aveam loc suficient sa ne miscam si cu toate bagajele intinse pe jos, era curata, cu o mobila simpla (dar ok). Aveam TV, aer conditionat (pentru care am platit extra, ce-i drept, insa nu a fost chiar scump), frigider si o terasa mare cu vedere catre piscina (la care nu prea am stat, ar fi fost pacat de mare). De baie nu am fost chiar multumita, ea fiind cam mica, dar nu era deranjant.

Mancarea: de mult nu am mai venit cu 5 kg in plus dintr-un concediu, nu de alta dar mananc usor vara si mai ales la mare. Insa mancarea la hotel (am avut mic dejun si cina) a fost chiar buna. Nu foarte variata, insa schimbau felurile de mancare de la o seara la alta. Si in plus, la cati oameni eram, chiar era suficienta. Pe langa mancarea de la hotel, in timpul zilei mancam la terasa la hotelul de langa, Mediteranee, si pot lauda cu mana pe inima bucatarii de acolo.

Distractia: ei bine, in Tsilivi unde am stat noi sunt foarte multe terase, taverne, restaurante, baruri, doar sa iti alegi. Au prins si grecii smecheria cu statul in strada pentru a invita fievare om care trece sa ii onoreze cu prezenta in localul lor. La un moment dat devine enervant, insa sunt zambitori si veseli. Vin multi englezi pe insula si asta se simte in alegerea temelor barurilor (majoritatea fiind oricand dispuse sa de-a drumul la TV ca sa vezi un meci), insa chiar ne-am distrat foarte bine (in special cu noul achizitionat prieten, barmanul Spiro, care la o bautura platita ne mai dadea unul sau doua shot-uri “on the house”). Am mers si in Laganas, unde este centrul distractiei si vietii de nooapte al insulei. Este o adevarata nebunie acolo dupa ce apune soarele!

Si acum ce-i mai important: plaja si apa. Am mers pe plaja imediat dupa ce ne-am cazat, era deja 5 dupa-amiaza, iar apa era foarte calda si limpede. Nu mai voiam sa iesim! Singura mica problema era ca pe seara pornea putin vantul si cand iesi din apa calda vantul nu ajuta prea mult… In a treia zi am fost in turul insulei si am ajuns deasupra celebrei plaja Navaggio. Nu exista suficiente cuvinte pentru a descrie privelistea din acel varf de stanca. Culoarea apei este chiar mai frumoasa decat in poze! Din pacate in ziua urmatoare cand trebuia sa mergem cu vaporasul chiar pe plaja a fost marea agitata si nu am mai putu ajunge. Insa ulterior am fost sa cautam vestitele broaste testoase Caretta Caretta (pe care le-am si gasit si sunt mari si dragalase) si am inotat in acele ape de langa stanci. Am mers si pe Marathonisi (adica insula unde isi depun oualele broscutele) si dupa o plimbare pe plaja protejata, am inotat putin cautand pestisori si arici de mare (si pe acestia i-am gasit). Intr-o alta zi ne-am inchiriat o masina si ne-am plimbat pe insula singurei. Am gasit un loc (nu reusesc sa imi amintesc acum numele, dar o sa revin cu o completare pentru ca merita sa mergeti acolo) cu o taverna mica intr-un varf de stanca de unde priveai valurile spargandu-se in timp ce mai mancai putin. Am si inotat acolo printre grecii care sareau de pe stanci de la inaltimi mult prea mari pentru gustul meu (eu abia saream de pe cele mici).

Cum spuneam, m-am pierdut in detalii… Acum, nu a fost totul perfect, insa in ansamblu a fost un concediu extraordinar! Ghida din Zakynthos s-a purtat foarte frumos si prietenos cu noi, cazarea a fost ok, mancarea a fost buna, zborul a fost lin si placut, iar orarul de zbor chiar bun. Iar banii pe care i-am dat pe acest concediu au fost chiar prea putini pentru ce am primit in schimb. Insula nu este foarte dezvoltata, in afara statiunilor si a orasului Zante, insa rusticul acela este foarte atragator, cu stradutele mici pierdute printre livezi de maslini, cu casute foarte, foarte mici si atat de dragalase.

Ce pot sa va spun mai mult de atat… Acum ma gandesc ce sa aleg pentru anul urmator si e foarte greu dupa Zakynthos. Pentru cei interesati, va pot oferi mult mai multe informatii concrete, daca intentionati sa mergeti acolo. Iar pentru Christian Tour, ati ales bine destinatiile!